Cand fotbalul devine poker nu mai poti sa discuti nimic despre tactica, despre strategie, despre logica. Orice infrangere in fata unei nationale asezate, coerente, este fireasca, eglaul si victoria venind doar pe baza de noroc. Noroc, destin, ajutor Divin – depinde de cum te pozitionezi.

Cand fotbalul devine poker nu mai poti avea o discutie logica despre ce este de facut, despre cauze, despre cine a gresit. La poker greseste cineva? Nu! La poker ai fortat prea mult cand nu aveai nimic, la poker te-ai dat de gol, la poker pur si simplu ai avut ghinion. Si, din cand in cand, celalalt a trisat. Ori poate a trisat mai des decat tine.

Cand fotbalul devine poker jucatorii nu mai sunt oameni, ci sunt carti de joc, schimbarile nemaiavand logica fotbalistica. 3 schimbari la pauza, o intreaga linie ofensiva, m-a dus cu gandul la hockey, la schimbarea liniilor, dar mai ales la poker. Imi spunea cineva, un tip care stie sa joace, nu chiar profesionist, dar pe aproape, ca jucatorii slabi sunt observati fix dupa asta: dupa cate carti schimba la inceput. Echivalentul celor 3 schimbari de la pauza ar fi, la poker, schimbarea completa a mainii, 5 carti. Ulterior, jucatorul respectiv de poker, in acest caz Mirel Radoi, va juca la cacealma, vrand sa-i pacaleasca pe ceilalti ca i-a venit o mana buna. Sansele-s minime, iti poate iesi o data, insa daca joci constant asa nu se mai sperie nimeni. Astept cu interes meciul in care sunt facute 5 schimbari deodata, la pauza ori in alt moment al jocului.

Cand fotbalul devine poker antrenorul este ales si el dupa criterii extra-fotbalistice. Nu este ales cel mai bun, nu este ales cel mai titrat, nicidecum cel mai respectat, ci este ales tot timpul cel mai la indemana. Exact ca la poker: asul din maneca. Cand joci poker gandesti in viata ca la poker. Nu gandesti ca la sah, nu gandesti cu 3-4 mutari inainte, ci ca la poker: joci la cacealma, vrei sa-i sperii pe ceilalti, ai impresia ca jocul psihologic este mai important decat strategia in sine. Iordanescu, Daum, Contra si Radoi sunt antrenori alesi fix ca la poker. Nu si-a pus nimeni problema daca mai sunt in tema, daca se potrivesc, daca vor avea autoritate, daca vor fi respectati. Au fost alesi fix ca la poker, rezultatele fiind cele evidente.

Cand fotbalul devine poker nu ar trebui sa ne miram de infrangeri. Cand joci poker, aplici strategii de poker. Cand joci alt joc si incerci sa aplici strategii de poker, cel mai probabil pierzi. Era celebru un jucator de sah care juca extrem de agresiv, care gandea pe timpul adversarului, care muta imediat, instant, care facea orice sacrificiu de piesa (tura pe tura, nebun pe nebun sau pe cal, pion pe ion) si care castiga pentru ca-si intimida adversarii. Unii au incercat sa intre in jocul lui, sa mute la fel de repede, sa joace ca el. Si au pierdut. Altii, insa, au refuzat invitatia la un alt joc si au jucat … sah. Si l-au invins.

Cand fotbalul devine poker cei care-l practica, dar si managerii si conducatorii nu ar mai trebui numiti oameni de fotbal, ci cartofori. Sau, pentru a se simti ei bine, jucatori profesionisti de poker. Fara legatura, insa, cu fotbalul, cu strategia, ideea de munca in echipa. Caci este evident …

Cand fotbalul devine poker nu mai vorbim despre un joc de echipa, ci despre un joc individual. Cand am fost noi, oare, buni la un joc de echipa? Si de ce?

Cand fotbalul devine poker ar trebui sa-i lasam pe specialistii in poker sa-l comenteze. Sa ne explice cum oamenii nostri de fotbal s-ar face de ras si la poker. Caci dac-ar fi fost cu adevarat buni acolo, l-ar fi practicat cu succes. Nu, nu despre pokerul ala unde castigi trisand vorbesc.

Cand fotbalul devine poker iar eu scriu pe LaStadion despre el. Chiar asa, unde ati vazut voi poker jucat pe stadion? 🙂