post

De ce antrenorii romani sunt slabi

Antrenorii romani sunt slabi. Foarte slabi. Extrem de slabi. Cu cateva exceptii, intotdeauna aceleasi, Mircea si Razvan Lucescu, Boloni, Olaroiu (cu ceva semne de intrebare aici, avand in vedere zona in care antreneaza), restul antrenorilor par a fi doar de uz intern.

Mai incearca sa isi faca un nume pe afara antrenori precum Galca, Contra, Chivu ori Adrian Ursea, insa cu totii sunt considerati a fi tinere sperante. Promisiuni.

In rest, antrenorii cu mari rezultate la noi, precum Dan Petrescu, Reghecampf ori Marius Sumudica, pleaca mult prea repede de la echipele din strainatate. Dan Petrescu a avut ceva rezultate in Rusia, insa marile sale bile albe din CV sunt din campionatul intern.

Reghe sau Sumudica se duc pe afara doar ca sa aiba de unde sa se intoarca. Evident, si pentru bani. Desi niciunul dintre ei nu se poate plange de lipsa lor.

De ce antrenorii romani sunt slabi? De ce niciun roman nu mai ajunge macar in Serie B? De ce un antrenor care in teorie are o cota buna in Belgia, Rednic, accepta sa antreneze la retrogradare in SuperLiga Romaniei?

Motivele ar putea fi multe. Eu cred ca sunt cinci motive principale, restul deriva din acestea.

In primul rand, mediul de aici, din prima liga, este alterat. Stricat. Eu sunt convins ca acest mediu ii strica si pe tehnicienii straini care din greseala ajung aici.

De ce credeti ca de ceva ani nu mai vine niciun alt strain? Tot Napoli, tot Bergodi, tot Uhrin Jr, tot Mandorlini … Giovanni Constantino ori cipriotul de pe banca FCSB-ului sunt exceptii. La fel neamtul, respectiv croatul de pe bancile lui Sepsi, respectiv Dinamo.

Iar ei, strainii veniti la noi, nu-si mai gasesc ulterior angajamente. Nici Mandorlini, nici Napoli, nici Bergodi, nici Bonetti nu au avut mare cautare. Zenga si Conceicao sunt exceptii. Tot exceptie este si Peseiro, care oricum a stat foarte putin.

Mediul de aici inseamna patronii care nu dau doi bani pe antrenori. Dupa caz acestia fac una sau mai multe dintre urmatoarele lucruri: impun unii jucatori, dau dreptate jucatorilor care se plang, nu permit antrenorilor sa ia masuri disciplinare, impun oameni in staff-ul tehnic (patronii au un secund, un preparator fizic, un manager, ce joaca rol de cartita, de sifon), nu lasa antrenorii sa faca selectia, nu sustin antrenorii in cazul unor rezultate negative.

In plus, antrenorii sunt nevoiti deseori sa lucreze cu jucatori neplatiti cu lunile. Cum poti pregati un meci nestiind daca vei fi platit?

In al doilea rand, nu avem o scoala de antrenori buna. Antrenorii nostri tineri nu au de la cine sa invete. Cred ca ultimii antrenori buni din Romania sunt cei din Generatia de Aur: Petrescu, Hagi, Dorinel, Sabau. Dupa ei potopul. Nu vine nimic.

Mutu merge din esec in esec, lui Radoi „i-a iesit” doar la nationala de tineret, Isaila e pe undeva prin zona araba, iar multi alti fosti jucatori cu carnet de antrenor prefera sa fie analisti tv.

In al treilea rand, lipsa unor jucatori in campionatele mari se vede si in ceea ce priveste antrenorii. Contra, Galca si chiar Rednic au prins echipe in campionate bune si pentru ca-si facusera acolo un renume ca jucatori. Daca n-ai avut treaba cu fotbalul mare ca jucator, cu greu poti prinde un contract acolo ca antrenor.

Noi vrem sa avem antrenori mari care insa n-au jucat in fotbalul mare. Mourinho este o exceptie in fotbalul mare, trebuie sa acceptam lucrul acesta. In rest, marii antrenori, Zidane ori Guardiola, ca sa dau doar 2 exemple, au fost mari jucatori. Stoican a fost mare jucator? Trica a fost mare jucator? Papura a fost mare jucator? Bogdan Andone a fost mare jucator?

Jucatori decenti, jucatori buni, jucatori talentati, dar nicidecum MARI!

Ca antrenori, culegem ce am semanat. Fostii jucatori mediocri au devenit antrenori mediocri. Putem avea noroc, precum in cazul lui Razvan Lucescu, care a fost un portar mediocru, maximum decent, insa a devenit un antrenor foarte bun. Foarte apreciat. Am mai putea avea noroc cu Edi Iordanescu.

Insa vi se pare intamplator ca amandoi sunt fiii unor mari antrenori? Vi se pare intamplator ca niciun alt fotbalist mediocru spre decent nu a devenit antrenor important? Mie nu!

Al patrulea motiv deriva din cele de mai sus: majoritatea antrenorilor romani sunt moi, atat in relatia cu patronatul, cat si cu jucatorii. Halagian, Hizo ori macar Andone sunt amintiri. Nu mai zic de alde Teasca, din anii 80. Antrenorii de acum sunt prieteni cu jucatorii, sunt carpe in fata patronilor.

Veti zice ca altfel n-au cum sa razbeasca. Posibil. E cerc vicios. Insa nu putem ignora si acest factor.

Nu in ultimul rand, problemele incep de la varf. Ganditi-va ce antrenori a pus FRF-ul (la un moment dat, eram de rasul lumii, avand antrenor fara licenta PRO), la cum ii alege federatia. Daca la varf sunt alesi asa, sunt atat de slab apreciati, cum ati vrea sa-i aprecieze cei de la baza?

Antrenorul este cel care-i pregateste fizic, care-i tine in priza, care-i motiveaza. Dar cam atat. Diploma aia, „licenta”, este aproape facultativa.

In atare conditii, cum ati vrea sa avem antrenori buni? Cum ati vrea ca fostii jucatori SA-SI DOREASCA sa devina antrenori?

Antrenorii romani sunt slabi, aceasta fiind una dintre cauzele pentru care fotbalul nostru este in cadere libera. Insa un fotbal slab nu poate produce antrenori buni. Asa ca cercul este unul vicios.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *