Initial am vrut sa scriu un articol despre Adrian Mutu si limitele sale ca antrenor. Apoi am vrut sa scriu un articol despre antrenorii trecuti pe la FCSB, Dica, Petrea si Vintila, cu totii avand mari probleme in a evita retrogradarea. Apoi mi-am dat seama de ceva, de ceea ce le-ar fi trebuit lor, celor 4: un director tehnic.

Sa o luam metodic. Pe vremuri, echipele aveau in organigrama postul de director tehnic, post care revenea de obicei unuia batran. Omul acela inca era implicat, dar parca nu asa mult. Era nevoie de sange proaspat pe banca, dar nu te puteai lipsi de experienta celui batran. Asa ca pe banca tehnica erau cupluri. E drept, marele dezavantaj al unui astfel de cuplu este ca autoritatea antrenorului principal este cumva stirbita. Daca vorbim despre antrenori mari, cu personalitate, acestia refuza din start sa lucreze cu asa ceva. Mor pe mana lor.

Problema e ca multe echipe si-au pus antrenori tineri si foarte tineri. Croitoru, Mutu, Radoi, ca sa dau doar 3 exemple, sunt fosti jucatori buni ori chiar foarte buni, aflati la inceput de cariera. La fel si Dica, Petrea ori Vintila.

Acum nu stiu daca Mioveni, FC Arges ori Chindia si-ar permite angajarea unui director tehnic. A unui antrenor cu parul alb, care sa sfatuiasca si sa coordoneze. Problema este ca nimeni nu pare a avea nevoie de asa ceva.

La Voluntari sunt 2 antrenori cu parul alb, Ioan Andone si Mircea Radulescu, ambii avand atributii legate de academie. Nimic despre echipa mare. Niciunul nu sta efectiv pe banca.

Si ma intreb, la modul serios, DE CE? Ciubotariu, un excelent fost fundas, nu este un antrenor foarte experimentat. Oare i-ar fi stricat prezenta lui Andone? Oare rezultatele ar fi fost mai slabe? Oare proverbul acela cu 2 sabii care nu incap in aceeasi teaca se aplica cu adevarat?

Sper sa nu gresesc, insa ultima echipa care a avut director tehnic a fost CSU Craiova, care a avut la un moment dat pe banca un cuplu format din Emil Sandoi principal si Sorin Cartu director tehnic, De atunci nimic. Zero. Nema. Legat de Cartu, postul de director tehnic, cu atributii sporite in zona tehnica, i s-ar potrivi mult mai bine decat actualul post de presedinte. Spun asta fara sa tin in vreun fel cu echipa pe care el o conduce. Am scris despre presedintii care NU prea sunt fosti fotbalisti in articolul precedent, articol in care spun ca Sorin Cartu este printre exceptii.

Exista, evident, postul cu pricina la echipa nationala. Acum este Mihai Stoichita, dar cativa ani pe acel post a stat Anghel Iordanescu.

Legat de Iordanescu, acesta a facut o alegere interesanta in 2016: el, antrenor batran, si-a ales 3 secunzi tineri, toti fosti principali: Daniel Isaila, Ionut Badea si Viorel Moldovan. O formula pe care mi-as dori s-o vad mai des aplicata.

Revenind la echipele de club, inca ma intreb de ce nimeni nu mai apeleaza la un director tehnic? Posibilele motive sunt 3 dupa mine:

1. Antrenorii batrani, de peste 60 de ani, nu mai au cautare la noi. Sunt subevaluati. Mi-am amintit de acest lucru la moartea lui Halagian. Il repet si acum. In afara de meciurile suspecte, pe care ei le-au tolerat, o (posibila) bila neagra pentru acestia, ce alt motiv ar mai exista? De ce sunt atat de putini antrenori batrani pe bancile tehnice ale echipelor romanesti?
2. Antrenorii tineri sunt prea incapatanati si nu ar accepta un director tehnic langa ei. Chiar daca de multe ori ii acuzam ca-s prea moi, ca accepta prea usor imixtiunea patronatului, ca accepta prea usor sa fie dati afara, ca nu tin cu dintii de contract, s-ar putea sa fie si vina lor. Ideea angajarii unui director tehnic ar putea veni de la principal. „Uite, eu vin, dar vin cu X, care ma va ajuta.”
3. Dai mai usor afara un antrenor tanar si mult mai greu un director tehnic batran, respectat, eventual fosta legenda a clubului. Oare asta sa fie cheia? Oare aici este buba?

Ca sa revin la Rapid, nu stiu cine ar putea fi un director tehnic bun, nu musai un fost mare rapidist, desi ar fi de preferat. As putea spune Sichitiu, fost presedinte, fost antrenor, un om cu mare experienta. Ar putea fi Mircea Radulescu, Dan Apolzan ori chiar Ioan Andone (fosti antrenori in Giulesti).

Ideea e ca daca s-ar reveni la aceasta functie, director tehnic, mai multi antrenori ar putea incepe sa opteze pentru acest post. La 60 de ani gata, nu mai sunt principal, dar pot ajuta un antrenor mai tanar. Ii las lui responsabilitatea, da-l trag de maneca atunci cand e cazul. Atunci cand greseste.

Evident, se pune problema in ce masura un antrenor strain (Mititelu va avea un portughez din vara, lucru care ma bucura, chiar mi-am dorit ca Mititelu sa aduca DIN NOU un antrenor strain, unul CU ADEVARAT STRAIN!) ar putea lucra cu un director tehnic roman. Eu zic ca dimpotriva, prezenta unui director tehnic l-ar ajuta, i-ar face adaptarea mai usoara.

Ca tot am pomenit de Craiova lui Mititelu, intr-o discutie virtuala, fostul presedinte Marcel Iancu il pomenise pe Marian Bondrea. Omul a depasit varsta de 70 de ani, insa dupa mine ar fi un director tehnic excelent. Ar sfatui, ar coordona, ar fi respectat si de suporteri. Deci de ce nu?

Totusi, si cu asta inchei, atunci cand o echipa schimba 3 antrenori si tot merge prost, reprosurile s-ar putea indrepta catre directorul tehnic. Caci da, ar putea aparea probleme. Dar nu prezenta in organigrama a postului de director tehnic ar fi problema, ci omul pus in acea functie. A-ti alege corect oamenii este o calitate in sine.

Chiar asa: un director tehnic bun, competent, ar putea alege mult mai bine antrenorul principal. Stiti voi, pe criterii fotbalistice, nu in functie de cat de des merge la biserica.

PS: Oficial, singurul care pe hartie, in mod oficial, ocupa functia de director tehnic este Ioan Ovidiu Sabau la U Cluj. Insa nu la asta ma refer eu: el este antrenor principal, el raspunde. Ma gandeam la un director tehnic care doar sa il supervizeze pe principal, sa-l sfatuiasca. Dar ierarhic sa-i fie inferior. Sa nu aiba el responsabilitatea deplina pe partea tehnica.