Parcursul dezastruos al Realului din acest inceput de sezon nu este o surpriza. Pentru mine cel putin nu este si nu ar trebui sa fie pentru nimeni care se pricepe cat de cat la fotbal. Nu voi incerca sa-l explic, nu voi incerca sa-l justific fotbalistic, tactic ori tehnic (expresia tehnico-tactic, atat de folosita de catre comentatori, ma calca pe nervi, ma scoate efectiv din minti). Vreau doar sa spun de ce ma bucura parcursul dezastruos al Realului de dupa mondialul din 2018 Caci da, MA BUCURA!

Parcursul dezastruos al Realului nu ar trebui sa ma bucure pentru ca eu sunt, macar teoretic, fan al Realului. Teoretic, nu si practic. Sau nu fan in intelesul clasic al cuvantului. Da, imi place Realul, imi place maretia, este cel mai bogat si mai titrat club din lume. Este un fel de Imperiu, se uita de sus la toate celelalte echipe. In plus, dispretuiesc profund Barcelona, nu doar din cauza stilului ei tiki-taka, unul care a prostit echipe de prin toate colturile lumii (frecatul mingii, pasatul vesnic de-a latul, in loc sa fie considerat nociv, nerecomandabil, a devenit o virtute; in loc sa o numeasca posesie sterila, din cauza Barcelonei o numeau un tiki-taka autohton), ci si din cauza tendintelor autonomiste ale locuitorilor. Spania e Spania, cu Catalonia si Tara Bascilor inauntru. In plus, dintre cei 2 titani, eu l-am preferat intotdeauna pe Ronaldo. Un om care si-a vazut de joc, care a fost un exemplu atat pe teren, cat si in afara lui, un profesionist desavarsit. Si, mai ales, un jucator care a tras dupa el si echipa nationala. Spre deosebire de Messi, care in echipa Argentinei dicteaza lotul, schimba antrenori si da gol doar cand isi aminteste.

Parcursul dezastruos al Realului nu ar trebui sa ma bucure, caci duelul dintre cei 2 granzi, dintre cele 2 mari super-puteri, a fost sarea si piperul fotbalului spaniol. Datorita lor este interesant acel fotbal, datorita lor posturile tv din intreaga lume se bat sa transmita acel campionat. Un Real (de)cazut inseamna un fotbal mai putin atractiv.

Parcursul dezastruos al Realului, totusi, ma bucura. Ma bucura pentru ca vine dupa un sir de nedreptati si de decizii ilogice, unele justificate comercial, altele nejustificabile nici macar din acea perspectiva.

Parcursul dezastruos al Realului ma bucurapentru modul in care l-au instalat ca antrenor pe Lopetegui . Daca demiterea lui de la nationala poate fi pusa in discutie, poate fi comentata, cu argumente solide din ambele parti, in legatura cu instalarea sa lucrurile sunt certe: Realul a vrut sa-si arate puterea, actionand complet imoral. Pe romaneste, pisandu-se de sus pe intreg fotbalul spaniol. Oricat de mult apreciez maretia, IMPERIUL madrilean, astfel de atitudini nu-si au locul, mai ales in secolul 21, secolul in care imaginea conteaza in fotbal la fel de mult precum rezultatele de pe teren. Cum ar zice Rednic: Ce bine-mi pare c-ai luat teapa!

Parcursul dezastruos al Realului ma bucura pentru modul in care au castigat precedenta finala de Champions League. Sergio Ramos l-a scos din joc pe Salah, cel mai bun jucator al adversarului, iar apoi Realul a profitat de gafele monumentale ale portarului lui Liverpool. Nu stiu daca Sergio Ramos si-a dorit cu adevarat accidentarea lui Salah, eu as zice ca da, cert este ca Sergio Ramos este, in sine, un jucator dur. Adaugati la asta faptul ca ani de zile a facut cuplu in apararea Realului cu un alt dur, un jucator de acelasi calibru: Pepe.

Parcursul dezastruos al Realului ma bucura pentru modul cinic in care a fost gandita cedarea lui Ronaldoma bucura pentru . Am scris la vremea respectiva ca-i o lectie de management. O lectie de management ca multe altele predate de Florentino Perez. Comercial vorbind, a fost decizia corecta. Sufleteste, insa, MORAL, ca sa spun asa, a fost o eroare. Din nou Realul s-a dovedit o echipa imorala. Putea face acelasi lucru si Barcelona, in fond, ati vazut cum joaca echipa fara Messi. Posibil sa se fi descurcat. Dar a preferat sa-si recompenseze soldatul care i-a adus atatea si atatea trofee. A judecat cu sufletul, nu cu mintea ori cu buzunarul. Chiar daca multi oameni de afaceri ar trebui sa ia lectii de la Florentino Perez, fotbalul are legile proprii, pe care Don Florentino inca nu le-a inteles pe deplin.

Parcursul dezastruos al Realului ma bucura si din cauza campaniei absolut ilogice de transferuri din vara. L-ai cedat pe Ronaldo, il stii pe Benzema ca-i in scadere constanta de forma de ani de zile, il stii pe Kroos ca-i in pierdere de viteza, stii ca-ti trebuie, indiferent de postul din teren, UN LIDER, drept urmare tu iti iei … portar? In plus, dai peste 30 de milioane de euro pe Odraizola, dar nu-l consideri nici macar a treia optiune pentru postul de fundas dreapta?!

Parcursul dezastruos al Realului ma bucura si din cauza tratamentului la care a fost supus, in mod constant, Navas. Ai castigat cu el atatea trofee UCL, insa ii cauti de ani buni inlocuitor? Iar acum, cand in sfarsit i l-ai gasit, il arunci pur si simplu pe banca de rezerve, fara niciun fel de regret, fara nicio explicatie?

Parcursul dezastruos al Realului ma bucura, asta neinsemnand ca imi doresc ca Barcelona sa ia titlul. Daca l-ar lua Valencia, Real Sociedad ori Atletico Madrid ar fi perfect. Nici Barcelona nu e fata morgana, dau doar un exemplu: transferul lui Malcolm, un jucator pe care nici macar nu-l foloseste. L-a luat doar pentru a-l avea la colectie, desi Roma chiar avea nevoie de el.

https://www.youtube.com/watch?v=Aeeb_GIwNuw

Sunt, oare, absurd daca sustin ca ma bucura parcursul dezastruos al Realului? Este oare o atitudine corecta din partea mea? Sunt curios voi cum ganditi. In special voi, cei care tineti cu Realul. Ori cei care sunteti neutri din acest punct de vedere.