Sunt foarte mirat de abordarile privitoare la jucatorul de fotbal Ianis Hagi. Ceea ce mie mi se pare evident, foarte clar, multora li se pare uimitor. Chiar ciudat.

Motivele invocate, pana acum, de catre oameni sunt:

– Nu avea valoare de Fiorentina;
– A fost persecutat ca-i roman (varianta tatalui sau);
– Nu s-a adaptat din punct de vedere tactic;
– Are probleme de adaptare din cauza ca nu (prea) stie limba italiana.

Fara sa exclud cele de mai sus, mie mi se pare ca, de fapt, problema este alta. Este una de natura psihica mai mult decat tehnica ori tactica. Este o problema cu care s-a confruntat, la un alt nivel, si tatal sau.

Si acum sa vedem cariera tatalui sau. In Romania a jucat la Farul, Sportul Studentesc si Steaua. Bineinteles, si la echipa nationala. Peste tot, a fost lider. Mai peste tot a fost si capitan. Ma rog, nu titulatura oficiala de capitan este cea mai importanta, desi, credeti-ma, e mai importanta decat au unii impresia.

A plecat in Spania, la Real Madrid, s-a dus apoi la Barcelona, si desi a avut la ambele echipe evolutii apreciate, nu se simtea chiar in apele sale. Avea valoare, avea talent, nu-i putea nega nimeni asta, dar parca nu stralucea.

Unde a stralucit cu adevarat? Pai la Brescia, sub comanda lui Lucescu, la nationala Romaniei si ulterior la Galatasaray.

De ce la toate astea? Pai pentru ca el se simtea MULT MAI BINE sa fie NUMERO UNO. Number one. Vioara intai. El s-a simtit cel mai bine atunci cand toata echipa depindea, pe faza ofensiva, de el.

Nu s-a simtit deloc in largul sau la echipe unde erau altii mai importanti. A invatat multe din experientele sale spaniole, de la Cruyff mai ales, ca antrenor. Dar el cel mai bine si mai bine s-a simtit la echipele unde era cel mai important om pe faza de atac. Si, as zice, si cel mai important om din vestiar.

Stiu ca scrisese cineva o carte la un moment dat pe tema asta, carte ce starnise ceva reactii la vremea respectiva (eram prea mic, pe bune de mai stiu exact ce carte). Nici nu mai tin minte daca o scrisese un roman sau un strain. Sa fi fost turc? Habar n-am. Cert este ca mi-a ramas in minte ideea: Hagi nu si-a atins potentialul din cauza ca a vrut sa fie tot timpul in centrul atentiei.

Iar acum, urmarindu-l pe fiul sau, Ianis Hagi, constat acelasi lucru. Este, parca, mai accentuat.

Ianis Hagi are evolutii foarte bune la Viitorul nu DOAR pentru ca este tatal sau antrenor, ci mai ales pentru ca este CEL MAI IMPORTANT. Numarul zece, in acceptiunea clasica, nu moderna, este coordonatorul, cel pe la care trec toate mingile pe faza de atac. De el depinde toata ofensiva echipei.

Iar banderola aia de capitan, atat de neimportanta, este fundamentala pentru moralul unui jucator. Mai ales pentru un jucator precum Ianis Hagi.

Da, mai e si problema tactica, Fiorentina NU ARE un numar 10, un mijlocas eminamente ofensiv. El, la Fiorentina, la echipa mare, ar fi trebuit sa joace extrema. Insa in tactica 4-3-3, extremele coboara atunci cand fundasul lateral advers urca. Iar el, Ianis Hagi, nu face faza defensiva.

Si asta tot o problema de ordin psihic este, daca stam sa ne gandim: el nu munceste pentru altii, altii trebuie sa munceasca pentru el. El nu cara pianul, el canta la pian. Playmaker. Mijlocas ofensiv. In cate limbi ar trebui sa spun?

Solutia pentru jucatori precum Ianis Hagi este sa se transfere la echipe mici. Acolo sa ramana intreaga cariera. Un Real Madrid e prea mult pentru el, dar peste cativa ani o echipa precum Sevilla ori Valencia s-ar putea dovedi perfecte. Ori, precum tatal sau, o Galatasaray, adica undeva unde sa aiba si sansa sa castige titluri.

In final, o precizare. Sau, ma rog, o opinie: ceea ce am zis despre Ianis Hagi nu este ceva de rau. Pur si simplu, este felul sau de a fi. El si cu cei din jurul sau ar trebui sa fie realisti, constienti de cum este el si sa nu-l trimita, pentru bani ori din snobism, la echipe unde e clar ca nu se va simti bine. Omul se poate schimba, e drept, dar uneori stai si te intrebi: de ce ar face-o? Dezavantajul acesta se poate lesne transforma in avantaj, decat sa incerci sa-l schimbi mai bine profiti de acest lucru. Si, trebuie sa recunoastem: NU era cel mai bun jucator ofensiv al Fiorentinei!

Iar pronosticul meu este ca Ianis Hagi va ajunge, in maximum 3 ani, titular de drept in nationala Romaniei. Tot ce-mi doresc este sa avem antrenori un pic mai ofensivi decat Piturca, Iordanescu si Daum. Mai ofensivi nu inseamna inconstienti mediocri precum Dica (pe care, recunosc, nu demult il laudasem).