Mircea Lucescu a fost motivul prezentei mele la stadion atat la acest meci, cat si la precedentul meci. Ma rog, si faptul ca in sfarsit se joaca fotbal pe un stadion din orasul meu.

Daca la meciul cu Aris, Mircea Lucescu a reusit sa castige duelul tactic, fiind vorba nu doar de o echipa mai slab cotata, mai saraca, ci si de un antrenor mult mai putin titrat, mult mai putin experimentat, de aceasta data a pierdut duelul cu Senol Gunes.

Mircea Lucescu, la 78 de ani, era si inca este cel mai batran antrenor din cupele europene. El a infruntat, in meciul contra lui Besiktas, un alt antrenor trecut de 70 de ani (batranul Gunes are 71 de ani). Deci duelul se anunta unul extrem de echilibrat si, in acelasi timp, unul inchis. Cu putine goluri.

Drept urmare, rezultatul de pe teren poate parea surprinzator din aceasta perspectiva. Si tot surprinzatoare pare si infrangerea lui Mircea Lucescu, care pleca favorit din 3 mari motive: juca acasa, era mai experimentat decat Senol Gunes si, cel mai important, fiind fost selectioner al Turciei, cunostea o buna parte dintre jucatorii autohtoni ai lui Besiktas.

Este interesant de precizat un lucru: in fruntea nationalei Turciei, Senol Gunes l-a inlocuit pe Mircea Lucescu. Nu inseamna insa ca Senol Gunes ar avea vreo vina, ca din cauza lui ar fi fost demis Mircea Lucescu. Nicidecum.

Desi Dinamo Kiev a parut ca stapaneste jocul, Besiktas a parut aproape tot meciul echipa mai matura, mai valoroasa. Rezultatul ii confera prima sansa la capitala, atmosfera de la Istanbul fiind intotdeauna speciala. Un adevarat infern.

Nu despre jocul in sine vreau sa ma refer foarte mult, ci despre atmosfera din tribune. Eu am stat la masa presei, ma uitam in mod evident la meci, dar eram foarte atent si la tribune. Spectacolul tribunelor rivaliza cu cel de pe teren. Drept urmare, 2 lucruri vreau sa subliniez, o surpriza mare si o semi-surpriza, ca sa zic asa.

In primul rand, m-a surprins numarul mare de turci prezenti la meci. Stiam ca sunt multi turci in Bucuresti, insa nu credeam ca vor fi atatia sustinatori ai lui Besiktas. De altfel, am fost realmente socat sa vad oameni imbracati in tricourile echipelor Galata si Fener care au strigat din toti plamanii BESIKTAS BESIKTAS!

Oare s-ar duce vreun roman de-al meu imbracat in tricoul lui Dinamo ori al FCSB-ului sa sustina Rapidul pe un stadion strain? Sa zicem in Spania, Italia ori Franta, unde sunt comunitati importante de romani.

Al doilea lucru care mi-a placut a fost momentul de final cand a fost scandat numele lui Mircea Lucescu. A pornit de la peluza unde erau ai nostri, probabil suporteri rapidisti (care NU au putut scanda DINAMO DINAMO din motive evidente!), insa scandarea a fost preluata si de suporterii turci. Oamenii il respecta, il apreciaza si nu-l considera tradator, chiar daca a plecat de la Galata la Besiktas. Este un profesionist, un om care si-a facut treaba in ambele locuri. Si care NICIODATA nu si-a injurat fosta echipa, nu a vorbit-o de rau.

Ce m-a surprins, de data aceasta in mod neplacut, a fost faptul ca suporterii lui Dinamo Kiev, cei mai multi ucraineni refugiati la Bucuresti din cauza razboiului din tara lor, NU i-au scandat numele lui Mircea Lucescu. Il scandau cei neutri (suporterii autohtoni, locali), il scandau turcii, dar nu-l scandau suporterii echipei ANTRENATE de acesta.

Mircea Lucescu a declarat in mai multe randuri ca nu a vrut sa plece, ca a preferat sa ramana alaturi de Dinamo Kiev si cand este greu. A ramas fara majoritatea jucatorilor straini, are probabil cei mai multi jucatori autohtoni, produsi de club, dintre toate echipele din cupele europene, a indurat criticile si injuriile suporterilor kieveni chiar si dupa ce luase titlul, nu a plecat nici macar in vara, cand era clar ca razboiul este departe de a se termina, si cu toate astea acolo nu este iubit.

Si, sa ne intelegem, pe stadion nu erau ULTRASII, Dinamo Kiev nu are ultrasi la meciurile din deplasare, probabil fostii ultrasi kieveni sunt acum pe front. Sunt pur si simplu ucraineni care sustin pe Dinamo Kiev. Si care, dintr-un motiv care-mi scapa, nu-l au la inima pe Mircea Lucescu.

Asadar, Mircea Lucescu este iubit de neutri (romani in general si rapidisti in special) si de oaspeti (turci in general si suporteri ai lui Besiktas in special), nu si de gazde. Habar n-am daca toti ucrainenii au o parere proasta despre el ori sunt retinuti ori doar sustinatorii lui Dinamo Kiev. Norocul lui, daca poate fi considerat noroc, este ca in Ucraina meciurile se joaca fara spectatori. Deci injuriile si reprosurile se produc doar in presa si online si, bineinteles, atunci cand ultrasii, cati or mai fi si ei, se duc peste echipa in cantonament.

Un lucru imi este insa extrem de neclar: ce va urma pentru Mircea Lucescu dupa Dinamo Kiev? Va ramane antrenor sau va face un pas in spate, director sportiv, director tehnic, coordonator al academiei? Caci REFUZ sa cred ca va dori sa iasa la pensie.

ps: Mi-au placut dintotdeauna turcii ca oameni. Suporterii turci imi plac la nebunie. Consider ca avem multe in comun. E drept, fitosii vor considera ca ei sunt occidentali, ca ar trebui sa ne uitam spre Viena si Paris, nu spre „Stambul”. Eu cred insa ca suntem mai orientali decat isi doresc multi sa creada ca sunt. Iar aceste meciuri de fotbal dovedesc cu prisosinta acest lucru. E drept, multi dintre acei fitosi, pretiosi, snobi, nu se duc pe stadion. Nu este pentru ei un astfel de loc.

ps2: Nu stiu de ce Mircea Lucescu a descoperit atat de TARZIU Bucurestiul. Cred ca Dinamo Kiev a avut o atmosfera mult mai buna pe Giulesti decat a avut in trecutul foarte apropiat in Polonia. Cred ca acum si el regreta ca nu a decis mai devreme sa joace la Bucuresti.