post

Prea putini antrenori straini in Italia!

Multa lume comenteaza dezastrul de la Juventus, spunand ca aducerea lui Andrea Pirlo a fost o mare eroare. Nu e clar daca juventinii, conducatorii zic, au incercat marea cu degetul, o miscare gen Guardiola sau Zidane, ori pur si simplu au ales varianta cea mai ieftina (ori putin din fiecare), insa este cert ca au dat-o in bara. Problema este, de fapt, un pic mai complicata, caci ma voi referi la faptul ca sunt din ce in ce mai putini antrenori straini in Italia. In etapa ce tocmai s-a incheiat, din 20 de echipe in prima liga, doar 3 aveau pe banca un strain: Roma pe portughezul Fonseca, Bologna pe sarbul Mihajlovic si Verona pe croatul Juric. In rest numai si numai autohtoni.

Daca aveti impresia ca nu au legatura una cu alta, aducerea lui Pirlo cu numarul redus de antrenori straini din Italia, va dau o veste proasta: a doua chestie a cauzat-o pe prima.

Ganditi-va acum la echipele mari si la antrenorii pe care acestia i-au rulat. Dintre cele mari, doar Inter a incercat variante straine, dar asta numai dupa ce Jose Mourinho castigase tripla cu Juventus. Au incercat ulterior cu Rafa Benitez, Leonardo si cu Frank de Boer, niste antrenori cotati, care n-au reusit aproape nimic. Inainte de Mourinho mai fusesera niste straini mai mult sau mai putini celebri, printre care si Lucescu.

Acum trebuie sa va ganditi la problema asta ca la una cu dublu sens:

  1. Pe de-o parte, ultimii antrenori straini din Italia au cam dat-o-n bara. Cred ca ultimul strain campion in Italia a fost Mourinho in 2010 (au trecut 11 ani, totusi). Iar acum, in afara de Roma, celelalte echipe nu par dornice sa incerce. Iar daca ne uitam la straini, in afara de Fonseca, ceilalti 2 sunt antrenori mutati de ceva timp in Italia, atat ca jucatori, cat si ca antrenori. Sunt aproape italieni, ca sa zic asa.
  2. Pe de alta parte, campionatul italian nu (mai) este atat de interesant pentru strainii de top. Nu ii vad pe Guardiola, pe Klopp ori, habar n-am, pe Tuchel ori pe Nagelsmann refuzand o oferta din Germania, Spania sau Italia pentru a prelua o echipa din Italia. Acum la Juventus se vorbeste tot de italieni. Pe langa ei, asa, ca un outsider, Zidane, dar asta doar daca Realul il va da afara si doar pentru ca el a jucat acolo.

Va mai amintiti vremuri in care Italia atragea cei mai buni tehnicieni? Era un adevarat El Dorado. Ca antrenor mare era o onoare sa antrenezi acolo, chiar si la o echipa mai slaba.

Acum echipele italienesti, si cele mari, dar si cele mici, par intr-o vesnica si dubioasa cautare de fii ratacitori: care antrenor italian mai e pe afara si vrea sa se intoarca acasa? A fost repatriat Ranieri, Zenga a prins niste contracte surprinzator de bune pentru rezultatele lui, Conte si cu Sarri au fost vazut drept salvatori, iar in sens contrar, Allegri nu a prins vreun contract bun in afara Italiei.

Pentru ca tacamul sa fie complet, mai lipseste sa auzim cum italienii de pe la noi, Napoli, Bergodi ori Mangia, vor primi si ei o sansa. Mangia este momentan selectionerul Maltei si nu se descurca deloc rau pentru lotul pe care-l are.

Evident, urmatorul pe lista repatriatilor va fi Ancelotti, pentru care pana si Everton se dovedeste a fi o palarie prea mare.

Pe scurt: italienii au intrat intr-un cerc vicios din care cu greu vor iesi. Singura lor sansa, la modul cel mai serios, este ca un strain sa sparga bariera si sa castige titlul. Am dubii ca Mourinho ar putea fi acela, desi Conte nu se descurca prea bine in sezonul imediat urmator castigarii titlului. Iar Juventus si Milan nu par a fi capabile sa se bata la titlu.

Ca sa intelegeti la ce ma refer, voi da ca exemplu 3 campionate puternice din Europa: in Anglia titlul este luat de catalanul (spaniolul) Guardiola, acesta preluandu-l de la neamtul Klopp; urmatorii in clasamentul Premier League sunt norvegianul Solskjaer, neamtul Tuchel si nord-irlandezul Rodgers (Leicester); in Spania la titlu se bat argentinianul Simeone, francezul Zidane si olandezul Koeman, caci spaniolul Lopetegui a cam iesit din cursa; in Franta se bat la titlu 2 autohtoni cu 2 straini (un argentinian si un croat). Aici ar putea castiga autohtonul.

Nu vreau sa va dau ca exemplu fotbalul nostru, suntem la ani lumina distanta de fotbalul mare. Va dau ca exemplu, insa, campionatele mari. Va dau ca exemplu finalistele de UCL (un neamt infrunta un catalan, ambii pe bancile unor echipe englezesti), respectiv finala Europa League, unde un spaniol infrunta un norvegian (spaniolul, SOC SI GROAZA, fiind pe banca unei echipe de fotbal din SPANIA), in timp ce norvegnianul antreneaza marea echipa Manchester United. Ar fi progresat atata fotbalul englez fara Guardiola, Tuchel, Conte, Sarri, Mourinho, Ancelotti, Rafa Benitez, Ranieri (artizanul celei mai mari surprize din istoria fotbalului britanic), Wenger ori Klopp? Ar fi progresat fotbalul spaniol fara aportul lui Mourinho, Zidane ori, mai inainte, Cruyff?

Pe scurt de tot, ca sa sintetizez, sunt putini antrenori straini in Italia si asta nu e deloc de bine. Cand vor fi mai multi straini in Italia si, bonus, mai multi italieni in afara, pe bancile unor echipe puternice, vom putea spune ca fotbalul italian si-a revenit. 

ps: Ganditi-va si la echipa nationala a Italiei: sunt (prea) putini antrenori straini in Italia SI pentru ca Italia nu a avut niciodata selectioner strain. Au preferat sa puna antrenori no-name, precum Donadoni sau Ventura, numai sa nu puna vreun strain. Nu ca Prandelli ar fi fost un nume atat de mare. 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *