A avea un lot prea numeros se spune ca este o problema pe care orice antrenor si-o doreste. Ca intre a nu avea optiuni si a avea prea multe optiuni, varianta a doua este evident cea preferabila. Doar ca lucrurile nu stau chiar asa. Deloc-deloc.

In primul rand, antrenamentele se fac mult mai greu cand sunt multi jucatori. FCSB are in acest moment 29 de jucatori, dintre care 3 portari. Deci sunt 26 de jucatori de camp. Enorm de multi.

Nu stiu daca stiti, dar majoritatea echipelor au un lot de 25 de jucatori, dintre care 3 portari. Adica 22 de jucatori de camp.

In plus, majoritatea jucatorilor sunt titulari ori posibili titulari. Singurii care nu emit pretentii de titular sunt cei tineri (desi portarul Mihai Udrea are deja 24 de ani!). In afara de portar, mai sunt juniorii Stoian (varf), Dancus (fundas central, 16 ani), Ionut Cercel (momentan accidentat) si Mihai Toma (juniorul titular). Pantea are 21 de ani, este deja „aproape certitudine”.

Este concurenta pe toate posturile, inclusiv pe cel de portar.

Nu vi se pare ca Tarnovanu a inceput sa gafeze de cand i-a fost adusa concurenta?

Nu mai zic de fundasii centrali. Cand era batut in cuie cuplul de fundasi centrali Dawa si Ngezana, acestia gafau din ce in ce mai putin. Se completau reciproc. Incepusera sa dea si goluri. Dawa e accidentat, dar apararea pare o vesnica improvizatie. Sunt rotiti fundasii centrali ca la balamuc: Mihai Popescu, Ngezana, Graovac, uneori si Alhassan. Poate il vom (re)vedea acolo si pe Chiriches cat de curand.

Pe benzi lucrurile sunt la fel de neclare. Cretu pe dreapta si Radunovic pe stanga erau batuti in cuie sezonul trecut. Acum ei sunt cand pe teren, cand pe banca. Pantea, Kiki, uneori Mihai Popescu in dreapta, uneori Ionut Cercel (cand a fost disponibil), nimeni nu mai stie care este de fapt titularul de drept.

De fapt, cam pe toate posturile lucrurile stau la fel. Evident ca haosul este accentuat si de patron, care schimba jucatorii ca la poker. Uneori ii iese, alteori nu, insa senzatia generala este de haos.

Care haos, nu radeti, pleaca de la lotul foarte numeros. Mult prea numeros.

Sa va mai dau un exemplu, cred eu relevant: daca la meciul din weekend cu FC Arges nu ar fi avut alti 2 atacanti valizi (Thiam si Alibec), Birligea ar fi fost macar rezerva. Va fi mai odihnit joi cu Aberdeen? Posibil, dar in sens contrar, oare cand ne vom obisnui si noi sa jucam din 3 in 3 zile?

Bonus: jucatorii care stau pe bara sunt nemultumiti. Vor sa joace. Nu o repriza, nu 10 minute, ci un meci intreg. Vor sa aiba ritm.

Evident ca stim cu totii cum stau lucrurile la FCSB, ce autoritate are antrenorul, cum se face echipa ori cum se fac transferurile. Nu putem schimba o stare de fapt.

Insa cred ca putem invata ceva de acolo. Putem invata si ce lucruri bune se petrec acolo, asa cum putem invata din greselile care se fac acolo. Care sunt multe. Enorm de multe.

Din acest lot numeros fix asta ar trebui sa invatam: ce e mult strica! Abundenta nu este neaparat de dorit. Mai ales ca, daca ne uitam in jur, vedem ca aproape nimeni nu are un lot atat de numeros. Cand joci cu 2 atacanti, ai 4 atacanti buni, valizi. Inteleg sa ai 4 fundasi centrali cand joci cu 2 fundasi centrali. Dar nu e de inteles sa inlocuiesti fundasul central in timpul meciului.

Un lot prea numeros se intoarce impotriva ta: jucatori nemultumiti, nu se poate inchega o echipa, presiune prea mare pe jucatori. Care presiune oricum e foarte mare la FCSB: suporteri, presa, antrenor, patron. Daca mai vine o extra-presiune si pentru ca e concurenta, atunci sa nu ne miram de rezultatele actuale ale echipei. Intotdeauna rezultatele sunt efectul unui cumul de factori.

Apropo de lot prea numeros, una dintre cauze ar putea fi cautata si la FRF ori LPF. Daca acestea ar fi fost de acord sa amane 1-2 meciuri ale FCSB, la fel si-n cazul CSU Craiova ori CFR Cluj, poate ca rezultatele ar fi fost altele. Poate FCSB nu si-ar fi facut un lot mamut.

Multi spun ca el este principala cauza a declinului.

In final, vreau sa-mi spuneti voi: acest lot prea numeros (de 29 de jucatori!) unde anume, la ce echipa mare, se mai gaseste? Sau noi n-ar trebui sa ne comparam cu cei mari?