Lucescu a recunoscut ca a gresit. Irelevant ce greseala si-a asumat, irelevant cat de mica sau de mare a fost acea eroare. Trebuie sa plecam de la aceasta stire. Da, este o stire. Una importanta. Relevanta. Este ceva senzational, cum ar zice Dan Diaconescu.

Pana acum, Mircea Lucescu era cel mai ghinionist antrenor din lume: toti aveau ceva cu el, jucatorii i se accidentau cand ii era lumea mai draga, intotdeauna arbitrajul a fost fie in defavoarea lui, fie maximum neutru. Niciodata nu a avut noroc, niciodata nu a fost avantajat de arbitraj. Intotdeauna victoriile lui au fost pe deplin meritate, muncite, rezultatele in favoarea lui au fost firesti.

Infrangerile ori egalurile au fost intotdeauna nemeritate, obtinute in conditii vitrege. Nici macar acasa terenul propriu nu l-a avantajat (cine stie ce probleme avea gazonul, cine stie ce a mai facut si publicul).

Cand era o problema a echipei, erau evident greseli individuale. El, marele strateg Lucescu, pregatise ceva, insa unul sau mai multi jucatori nu au respectat planul tactic. Greseli individuale grave, evident neimputabile antrenorului, demoralizare ori poate un cartonas galben primit prea repede…

Niciodata PANA ACUM nu l-am auzit facandu-si mea culpa. PANA ACUM! Dupa meciul FCSB-ului din Olanda, Lucescu a recunoscut ca a gresit! Este vorba de alegerea portarului in acest caz. El a admis ca Tarnovanu este in forma, ca ar merita sa joace titular. Insa in afara lui ceilalti 2 concurenti sunt Sava si Ionut Radu, alti 2 portari titulari (unul in Italia, altul in Spania). Sava are avantajul tineretii, poate sa mai creasca, Ionut Radu avand avantajul ca joaca nu doar in campionat, ci si in Europa. Are de unde alege, ca sa zic asa.

Horatiu Moldovan, titularul din ultimele 2 meciuri, este in continuare rezerva la Oviedo si nu se intrevede vreo titularizare in viitorul foarte apropiat. Evident, poate avea norocul unei accidentari a titularului, insa dupa cum stim portarii se accidenteaza mai greu. De obosit nu prea obosesc, ca nu alearga, asa ca portarul nu poate spera la cateva minute pe final precum jucator de camp.

Revenind la selectionerul Romaniei, faptul ca Lucescu a recunoscut ca a gresit mai inseamna ceva: este o schimbare de atitudine vizavi de presa si de intreg fotbalul romanesc. Putini oameni de fotbal au curajul sa-l critice pe Lucescu, ziaristii evita sa-l atace, asa ca Lucescu pare un fel de zeu. Faptul ca si-a recunoscut o gafa il readuce in randul oamenilor.

Omul are si calitati, dar si defecte, omul poate gresi. Este omeneste sa gresesti, este la fel de omeneste sa-ti admiti greseala. E drept, e romaneste sa dai vina pe altii. In fond, doar meseriasii romani isi incep munca cu celebrele vorbe „Cine v-a lucrat aici?”…

E drept, nu portarul ne-a pierdut meciul cu Cipru, desi nu putem exclude complet posibilitatea ca un alt portar sa fi facut minuni. Nu despre portar este vorba aici. Este vorba despre modul in care Lucescu priveste problema, priveste selectia.

Atunci cand Mitrita a fost rechemat la nationala, cu totii am aplaudat aceasta decizie. Am considerat, chiar si eu, care nu-s fan CSU Craiova, ca este o decizie corecta. Ca i se face dreptate acelui jucator.

In momentul in care chemi la nationala un portar care vede poarta doar la antrenamente nu mai poti vorbi de dreptate. Mai ales ca vorbim despre postul de portar, un post unde e mai important ca oriunde altundeva sa joci titular. Un post unde nu poti prinde minute de final, unde nu poti fi titular in functie de sistemul de joc.

Ca s-o spun altfel, daca Lucescu a recunoscut ca a gresit in privinta portarului, ma rog, a recunoscut PUBLIC, s-ar putea sa fi CONSTIENTIZAT ca a gresit si in privinta altor jucatori. Ok, nu mai putem prinde primele 2 locuri, sansele sunt minuscule, insa putem reincepe sa jucam, putem sa ne facem sperante pentru baraj.

Lucescu a recunoscut ca a gresit, drept urmare nu este senil cum il considera haterii. Nu este depasit, nu este absurd. Ceea ce este macar promitator. Folosesc cuvantul promitator cand vorbesc despre un antrenor de 80 de ani. Chiar rad in hohote cand recitesc acest ultim paragraf, desi e cat se poate de adevarat.