Pauzele de hidratare de la acest campionat mondial au devenit emblema turneului final. Majoritatea le critica, foarte putini sunt cei care au curajul sa le laude. Sa le ia apararea. Sa le justifice.

Sa ne intelegem: eu ii inteleg pe antrenorii care le critica. Mourinho si Bielsa inteleg ca sunt principalii critici ai acestora. Argumentele lor sunt logice: se schimba dinamica unei reprize, fotbalul se transforma in altceva. Ceva diferit.

Dar fix asta este esenta, fix asta este partea care pe mine ma incanta. Ideea e asa, va rog sa ma urmariti un pic.

Atunci cand a fost inventat fotbalul, nu existau schimbari. Daca se accidenta un jucator, atunci existau fix doua variante: fie joaca intr-un picior, fie echipa joaca cu un eliminat. Numarul schimbarilor a crescut, acum exista regula 5+1 (5 schimbari in timpul regulamentar + 1 extra schimbare in prelungiri).

Ce inseamna, de fapt, 6 schimbari? Pai, excluzand portarul (desi nu intotdeauna trebuie exclus), 6 schimbari inseamna ca schimb mai mult de jumatate dintre jucatorii de camp.

Ca sa ma dau pe mine exemplu, la jocurile virtuale tip FC (fostul FIFA) sau Football Manager, schimbarile pot fi gandite in functie de conditia fizica. La FC de pilda, joc 433, drept urmare schimb la pauza toata inaintarea. Apoi mai fac inca 2 schimbari pe la mijloc. Asta ma ajuta sa ma bazez pe viteza, sa fac pressing, sa profit de o banca de rezerve puternica.

La fel si la Football Manager, unde strategiile mele sunt asemanatoare atunci cand antrenez echipe mari. Cand antrenez echipe mici … ma descurc cu ce am.

Acum, daca pe langa numarul mare de schimbari mai apar si aceste time-out-uri, atunci e clar ca fotbalul de acum este radical diferit de fotbalul anilor 90 (ca sa ma opresc acolo). Rolul antrenorului devine mai important, tacticile trebuie gandite si in functie de aceste pauze.

De altfel, daca cititi cu atentie statisticile de la acest mondial, cele mai multe goluri au venit imediat dupa pauza de hidratare din prima repriza. Evident, este si strategia unor antrenori, sa forteze 5 minute de la revenire, dar este vorba in sens invers si de usoara lipsa de concentrare a unor echipe.

Ce echipe sunt, de fapt, dezavantajate? De ce unii antrenori nu vad cu ochi buni pauzele de hidratare? Pai, din punctul meu de vedere, motivele sunt 5:

1. Sunt dezavantajate echipele care se apara si care vor sa adoarma jocul. Oare de ce Mourinho este printre cei care critica aceste intreruperi? Nu cumva pentru ca el este un antrenor defensiv si pentru ca uneori echipele lui adormeau jocul? Pauza aceea este o trezire a echipei adverse.
2. Unii antrenori nu vor sa dea indicatii in vazul tuturor. Secretosii vor ca indicatiile cu adevarat importante, relevante, sa fie date doar in vestiare. Pentru ei e absurd sa faci sedinta tactica in vazul tuturor. Sa-ti dezvalui secretele? Sa-si dezvaluie reteta un bucatar? E absurd!
3. Sunt avantajate maleabile din punct de vedere tactic, cu o banca de rezerve puternica si numeroasa. Imaginati-va urmatorul scenariu: X are un eliminat. Cand ai eliminat, toata strategia trebuie regandita. Uneori, faci o schimbare, insa jucatorii se rearanjeaza cumva singuri. Unele indicatii au fost date de pe margine, altele au fost deduse. Eh, la acest mondial, pauzele de hidratare rezolva problema, antrenorul poate sa-si reaseze in teren echipa. Lucru cu care unul ca Mourinho nu prea este de acord.
4. Sunt avantajati antrenori-gambleri, care prin schimbari multe deodata vor sa produca un soc la echipa. Ganditi-va ca vor exista antrenori care prin minutul 65-70 vor face 4 schimbari deodata. Vor incerca o ofensiva finala cu niste jucatori proaspeti. Multi antrenori conservatori nici nu indraznesc sa incerce asta (da’ ce, suntem la jocurile virtuale?), insa exista antrenori care vor face asta. Vor incerca.
5. Sunt avantajati antrenorii carismatici, motivatorii foarte buni. Ceea ce, dupa mine, nu este neaparat rau. As zice dimpotriva.

Si totusi, e o intrebare la care trebuie sa raspund:

De ce imi plac pauzele de hidratare de la mondial?

Spun din start: eu sunt suporter, de cele mai multe ori TELEspectator, rareori spectator de pe stadion, deci aceasta este perspectiva din care voi vorbi. Am ceva experienta in alde Football Manager, desi in ultimii ani mai putin.

Ca spectator, nu tin neaparat ca fotbalul sa ramana blocat in trecut. Nu ma deranjeaza ca in 2026 fotbalul sa fie radical diferit de cel din 1994.

Avem tehnologie video care ne protejeaza, atat cat se poate, de erorile grave de arbitraj, lucru care ma bucura. Nu are farmec un meci unde se analizeaza o faza 10 minute? Pentru mine, nu are farmec un meci decis de o eroare grava de arbitraj. Asa ca prefer sa sacrific 10 minute, poate mai multe, pentru ca deciziile arbitrajului sa aiba o influenta cat mai mica. Putina spre deloc.

Dimpotriva, eu chiar vreau sa vad ca fotbalul progreseaza precum intreaga societate. Ma bucura acest lucru. Imi da un sentiment placut. Daca fotbalul ar fi EXACT ca-n anii 90, poate as evita sa ma mai uit la el. L-as asocia cu conservatorismul, cu batranii aceia retrograzi care inca vorbesc la fix si au ceas de buzunar.

In al doilea rand, eu chiar am folosit pauzele de hidratare pentru … hidratare. Ori pentru a da jos lichidele cu care ma hidratasem. Oare sunt de condamnat?

In al treilea rand, de ce ar fi gresit ca aceasta pauza este folosita pentru publicitate? De ce ar fi gresit ca fotbalul reuseste sa se autosustina, ca acest sport gaseste o modalitate prin care sa faca bani? Cine acuza fotbalul ca este ahtiat dupa bani este probabil un mare sustinator al finantarii fotbalului de catre stat. Eu, unul, nu sunt.

Pentru fotbalul romanesc, pauzele de hidratare ar putea aduce bani mai multi. Ar putea salva anumite echipe de la faliment. Ar trebui sa ma supere aceasta posibilitate?

Nu in ultimul rand, eu privesc deseori fotbalul precum un film de suspans. Uneori, chiar e utila o pauza, un moment de respiro, cateva minute in care sa nu mai stau in suspans. E bine pentru toti sa ne relaxam, nu?

E drept, aici recunosc un mare minus: pauzele de hidratare trebuie cronometrate corespunzator. Arbitrajul poate avantaja sau dezavantaja in functie de acestea: poate da mai multe minute de prelungire decat ar trebui (a fost, totusi, o pauza de hidratare) sau, dimpotriva, poate da MULT mai putine minute decat e cazul.

Pana nu va fi scos acest cronometru neintrerupt, nu stiu cum sa-l numesc, nu se va rezolva problema. Sa fie ca la baschet: cand mingea iese afara, timpul se opreste pur si simplu.

Drept urmare, sa mor de-i inteleg pe spectatorii care critica pauzele de hidratare. Ce-aveti, fratilor, cu ele? Pe antrenori ii inteleg, pe jucatori (fosti sau actuali) la fel. Dar pe spectatorul de rand cu ce-l afecteaza? In rau, ca eu vad numai de bine.