Tocmai a trecut finala mica. Belgia a invins cu 2-0, controland meciul de la un capat la celalalt. Ar fi absurd ca acest meci sa fie analizat conform a ceea ce s-a desfasurat pe teren, specificul sau fiind altul.
Ce este, de fapt, finala mica? Pentru marketing, pentru statistica, pentru ierarhie, este meciul care stabileste medalia de bronz. Este meciul care-ti spune care dintre invinsele din semifinale a fost mai buna.
In practica, este un meci al tristetii. Un meci unde indiferent de castigator, indiferent de marcator, nu vom putea vedea niciodata o bucurie de nedescris. Nu vom vedea urale, nu vom putea vedea, de fapt, farmecul fotbalului. Farmecul oricarui sport.
Stiti bancul cu taranul care vrea sa-si vanda un cal schiop, orb si surd? De ce-l vinde? Pai pentru a-l face de ras.
Problema este ca in postura taranului se afla FIFA, iar caii sunt jucatorii. Schiopi, orbi si surzi nu sunt, dar sunt obositi morti si complet demoralizati. Si joaca degeaba. Pentru o miza minima.
M-as bucura sa aud, candva, ca o echipa de fotbal refuza sa intre pe teren. Sa spuna ca ei au venit la mondiale pentru a castiga si ca locul 3, locul 4, locul 2 sau locul 7 e pentru loseri. Sunt curios: ce sanctiuni ar risca o echipa care NU VREA sa se prezinte pe teren? Pur si simplu, o echipa precum Brazilia, pentru care locurile 3 sau 4 ar fi oricum un esec, ar putea refuza prezenta in acest meci. Sa anunte ca, cu orice risc, nu se va prezenta. Oare ce ar risca? Oare ce i se va intampla?
Sa ne intelegem, indiferent cat de mare sau de mica este echipa, supararea ca ai ratat finala este mare. Foarte mare. Pot juca in finala mica o echipa ori chiar doua care au ajuns departe. Surprizele. Revelatiile. A fost in 94 Bulgaria – Suedia. A fost in 2002 Turcia – Coreea de Sud. A fost in 98 Olanda – Croatia, unde Croatia era surpriza. Despre fiecare dintre ele se pot spune multe. In esenta, insa, in ORICE finala mica invinge echipa mai putin devastata de infrangere ori echipa care si-a revenit mai repede.
Finala mica ce stabileste de fapt? Dupa mine, stabileste pe cel mai putin looser dintre looseri. Pe cel mai smecher smardoi care a luat bataie. Pe cel mai putin prost din curtea scolii, dupa ce, rand pe rand, tocilarii si antisocialii au plecat acasa.
Un meci trist, de care toata lumea vrea sa scape. Meciul pe care nimeni nu si-l doresc. Un meci cu care doar arbitrii se mandresc. Desi, poate, nici ei. Pe bune, si ei parca si-ar fi dorit sa arbitreze finala mare. Au facut ceva gresit, un aut dat aiurea, un corner nevazut, un galben ratacit. Ori au avut ghinion la tragerea la sorti. Altfel, ar fi arbitrat finala mare, aia cu suspans, aia unde exista riscul sa scapi meciul din mana. Aia unde fiecare aut si fiecare corner sunt importante. Unde orice cartonas galben este un potential rosu.
Bucuria fotbalului? Sigur nu la finala mica. Desi daca sunteti masochisti si vreti sa va bucurati de dansul invinsilor … (poza cover este luata de pe Digisport.ro)