Romania – Polonia 2-1 este meciul care ne readuce zambetul. Ne readuce speranta. In cazul meu, imi readuce increderea in echipa nationala. Nu pentru ca am jucat mai bine ca alta data, nu pentru ca am fost geniali, incredibili, senzationali, ci pentru ca … am redevenit noi! Nu radeti. Va explic imediat.

Romania – Polonia 2-1 este meciul care ne-a readus la statutul nostru dintotdeauna: de echipa mica si muncitoare, care trebuie sa MUNCEASCA pentru fiecare punct obtinut. Trebuie sa sapam transee in terenul nostru, trebuie sa coboram si cu mijlocasii, si cu extremele, chiar si cu unicul atacant central (care astazi a fost mai mult extrema).

Romania – Polonia 2-1 este meciul care m-a facut sa cred ca Hagi a incheiat experimentele. Nu putem juca ofensiv, nu putem juca tiki-taka, nu putem fi Barcelona, Spania ori macar Olanda. Suntem Romania, avem jucatori in Cipru si Ungaria, in China si in Zona Araba, iar in Italia si Spania avem jucatori in a doua jumatate a clasamentului. Avem de asemenea doi jucatori in Championship, un campionat foarte dur. Deci trebuie sa ne adaptam situatiei.

Romania – Polonia 2-1 este un rezultat corect, conform realitatii de pe teren. Nu meritam sa fim egalati, insa nici nu meritam o diferenta de scor mai mare. Este rezultatul care oglindeste perfect ceea ce s-a intampla in cele 90 si ceva de minute.

Romania – Polonia 2-1 este cu atat mai imbucurator cu cat venea dupa 4 infrangeri consecutive. Totodata, rezultatul meciului tur, unul realmente umilitor pentru nationala noastra, nu ne dadea mari sperante.

Romania – Polonia 2-1 este un meci despre care am putea scrie pe viitor ca este meciul revenirii noastre. Poate, cine stie, de la acest meci incolo vom putea construi. In fond, generatia de suflet si acel turneu european din 2024 au inceput sa pringa cheag la acel 2-2 din Elvetia. Mai stiti in ce conditii a fost obtinut?

Romania – Polonia 2-1 este primul meci dupa care poti sa-i strangi mana SELECTIONERULUI Gheorghe Hagi. Tacticianului Gheorghe Hagi. I-au iesit toate, chiar daca inca nu sunt de acord cu cateva lucruri de-ale lui. Toate pot fi rezumate intr-o singura fraza/intrebare: de ce Hagi prefera sa joace cativa jucatori pe alte posturi decat joaca acestia la cluburi? Eissat joaca la nationala fundas stanga, iar Coman a jucat varf. Pe final, Coubis a fost mutat in dreapta. De data aceasta i-a iesit, nu-i pot reprosa. Insa ideea ramane: de ce-l prefera un jucator X pe un alt post decat cel obisnuit? Oare nu avea alte solutii mai bune pe stanga? As putea enumera 4 solutii de fundas stanga (in afara deja selectionatului Bancu): Borza, Oprut, Ciubotaru ori chiar Padurariu. Eissat este mai scund, dar este un foarte bun fundas cental. Sau ma insel eu?

Romania – Polonia 2-1 m-a bucurat si pentru ca am vazut stadionul plin. Dupa 4 infrangeri consecutive ma asteptam la un stadion gol. Nici miza nu era foarte mare, ma rog, Liga Natiunilor in sine nu e o miza foarte mare. Insa nationala este inca iubita, iar Hagi este in continuare idolatrizat. Jucatorul Hagi a fost un geniu, asa ca antrenorului Hagi i se iarta multe. Chiar asa, oare daca era alt selectioner in locul lui Hagi ar fi fost pastrat in functie dupa 4 infrangeri la rand?

Romania – Polonia 2-1 este meciul la care ne-am redescoperit spiritul de lupta. Nu mai suntem brazilienii Europei, dar putem incerca sa fim argentinienii Europei. Argentinieni fara Messi si fara Lautaro Martinez. Adica acei jucatori care pun osul, care mai dau cu cotul. Mai bine plange ma-sa decat mama. Inca nu am ajuns atat de duri, dar eu zic ca spre asta ar trebui sa tindem.

Romania – Polonia 2-1 este meciul care ne-a aratat ce bine a jucat echipa fara Ianis. Da, draga Hagi, baiatul tau strica tot jocul echipei. Ceea ce inseamna ca pana la iesirea sa de pe teren, Romania a reusit sa reziste fara sa ia gol … cu un om in minus. Ceea ce e cu atat mai imbucurator.

Romania – Polonia 2-1 este meciul in urma caruia am mai obtinut cateva zile de liniste. Macar pana la meciul cu Bosnia. Ceea ce nu e putin lucru.