Argentina – Australia 2-1 – Optimi de final Campionatul Mondial Qatar 2022 a fost un meci ciudat, atipic, din aproape toate punctele de vedere.

In primul rand, prezenta Australiei in optimi contrariaza. Nu e prima oara cand ajunge acolo, insa atunci cand a mai facut-o avea o generatie de exceptie. Avea jucatori de top. Acum Australia are numai muncitori, salahori, in teren. Mingea sarea din ei ca din coltul mesei. E drept, la una dintre faze un jucator s-a suparat pe toata lumea si a luat-o la fuga cu mingea la picior. Era sa-i iasa. Era sa dea gol.

In al doilea rand, echipele sunt construite radical diferita: Argentina este cu tehnica, cu mangaierea balonului, mingea trebuie sa alerge mai mult decat jucatorii, in timp ce Australia este cu forta si cu fuga, kick and run fiind dictonul dupa care isi ghideaza pasii jucatorii australieni. Echipe radical diferite, deci.

In al treilea rand, pretentiile erau radical diferite: Argentina era practic condamnata sa castige, era un meci de totul sau nimic, in timp ce Australia, desi alerga mult, nu putea considera un capat de tara o infrangere.

As mai adauga norocul sau ghinionul, care pot fi invocate deopotriva de ambele parti. Au ratat ambele echipe ocazii imense, ultimii la rand fiind australienii. Care, evident, ar fi putut impinge meciul in prelungiri daca ar fi concretizat acea faza. Daca se ajungea acolo, avand in vedere minutul, probabil argentinienii ar fi fost mult prea demoralizati pentru a mai reusi ceva. Demoralizati, dar si cazuti fizic.

Caci Australia a inceput sa joace atunci cand Argentina a picat fizic. Si a facut-o, chiar daca ocaziile si fazele Argentinei din final ne pot minti. De fapt, fix fazele alea ar trebui sa ne dea de gandit: echipa era rupta in 2, nu mai avea mijloc, avea doar jucatori defensivi, multi fundasi, pe 2 linii, si niste inaintasi care o rupeau la fuga pe contre. Cand a intrat Lautaro Martinez, proaspat, s-a vazut. Chiar daca ratarile acestuia au confirmat decizia antrenorului de a-l tine pe bara. Un atacant mare, cu pretentii, nu rateaza din astfel de pozitii. Nu are voie.

Acum, caderea fizica a Argentinei are 3 explicatii:

1. Echipa a muncit mult in grupe. Infrangerea cu Arabia Saudita a dat peste cap calculele antrenorului Scaloni. Daca ar fi invins atunci, ar fi putut baga rezervele in ultimul meci. Ceea ce nu a fost posibil.
2. Argentina are multi, MULT PREA MULTI, jucatori batrani. Cu benzina pe terminate. Cu Messi in frunte, as zice. Ceea ce nu ar fi deloc un neadevar.
3. Cand ai o vedeta precum Messi, dar si alti 2 jucatori care nu fac faza defensiva, jucatori eminamente ofensivi, ceilalti jucatori alearga mai mult, trebuie sa compenseze. Putine echipe joaca precum Argentina. Ma rog, este ceva specific echipelor sud-americane. In curtea scolii li se zicea „pomanagii”. Nu doar cei care stau in fata portii sa dea gol sunt pomanagii, ci si cei care doar asteapta sa primeasca pasa, fara sa faca nimic altceva, fara sa faca pressing.

As putea da vina si pe antrenor, deloc un tactician bun, poate doar un motivator, un om care stie cateva scheme, care simte jucatorii, dar nicidecum un tactician, un strateg. Este mult mai slab decat omologul sau olandez, asa ca in meciul din sferturi echipa lui Van Gaal este favorita.

Argentina – Australia 2-1 – Optimi de final Campionatul Mondial Qatar 2022 a fost per total un meci mai dezechilibrat decat o arata scorul. Nu-mi pare rau de echipa Australiei, optimea de finala e deja prea mult pentru o echipa atat de limitata. Vorba lui Cornel Dinu: muncitorii pe santier, nu pe terenul de fotbal. Iar artistii argentinieni vor trebui sa puna osul ca sa treaca de Olanda. Sau, daca nu, le ajung si sferturile.