Constantin Budescu ar fi putut fi un jucator de succes in anii 50, 60 sau 70. Este un fotbalistic, plin de voie-buna, un fotbalist extrem de talentat. Nu am trait acele vremuri, pentru mine fotbalul de atunci este doar pe inregistrari, insa am vazut multe meciuri, total sau doar fragmente din ele, din pura curiozitate.

Constantin Budescu s-ar fi potrivit perfect in peisaj. Nu doar ca nu ar fi deranjat pe nimeni prezenta lui, dar el ar fi fost un jucator extrem de iubit. Nu apreciat, ci chiar ADULAT de suporteri. Nu doar de suporterii echipei proprii, ci si de suporterii adversi. Oamenii s-ar fi adunat sa-l vada, ar fi umplut stadionul indiferent de contextul meciului. Chiar si la meciuri amicale s-ar fi inghesuit sa-l vada.

Constantin Budescu imi aminteste de discutiile acelea ipotetice, pe care unii jurnalisti le fac in lipsa de alte subiecte: cum s-ar fi descurcat Dobrin, Balaci, Bodola ori Petschovschi in epoca actuala? In sens invers, se intreaba daca actualii jucatori ai nationalei ar putea juca vreodata la echipele din anii 60 sau 70. Cum mie imi place sa fiu nepopular, sa spun ceea ce altii nu vor ori nu pot spune, imi permit sa emit o parere de-a dreptul absurda pentru mine.

Constantin Budescu este un fotbalist din alta era, din secolul trecut, in timp ce Dobrin, Bodola ori Petchovschi ar fi fost niste jucatori decenti. Nu vorbesc doar de viteza, cea mai vizibila, ci si de atitudine: Dobrin era boem, era romantic, nu era incrancenat, robotic, precum Cristiano Ronaldo. Ca stil, ultimul astfel de jucator cred ca a fost Ronaldinho (chiar daca si el juca, totusi, in viteza corespunzatoare epocii in care evolua).

Constantin Budescu nu are doar viteza secolului trecut, al epocii romantice, ci si atitudinea corespunzatoare acelei ere. El nu tine un regim alimentar spartan, el nu are o conditie fizica de atlet. El e talentat si considera ca talentul este de ajuns. El nu alearga, ci merge pe teren. El vrea sa suteze, sa paseze ori sa centreze de pe loc. Uneori ii iese, primeste aplauze, insa chiar si atunci cand ii iese, chiar si-n meciurile in care una dintre executii isi atinge tinta, in restul timpului este un pericol pentru echipa sa. Nu recupereaza nimic, pierde multe mingi, incetineste jocul.

Constantin Budescu nu ar trebui sa aiba ce sa caute in prima divizie. Faptul ca joaca la echipa campioana este un lucru gresit. Nu doar ca este un exemplu negativ pentru echipa, caci nu poti convinge un pusti sa alerge, sa isi mentina o conditie fizica buna, corespunzatoare, atat timp cat Budescu, alegand contrariul, este jucat si deloc certat, dar mai este si o frana in jocul echipei.

Constantin Budescu este ca si cum ai juca in 10 oameni fazele normale, in timp ce la fazele fixe vine cineva de pe banca doar ca sa arate cum trebuie executate.

Constantin Budescu este in lotul Farului pentru ca Hagi este un antrenor romantic. Iubeste fotbalul, a facut enorm de multe lucruri bune pentru el, pentru Romania, insa viziunea lui este in continuare una romantica. Limitele sale tactice de aici provin: de la viziunea generala asupra fotbalului. El ar fi fost un manager FANTASTIC in anii 70, EXCELENT in anii 80, BUN in anii 90. Acum este un manager EXCELENT pentru fotbalul romanesc, insa cand este sa scoata capul afara, in Europa, este mai putin decat decent. Nu doar echipa lui clacheaza in fotbalul mare, ci si MAJORITATEA jucatorilor care provin de la el.

Constantin Budescu este cel mai bun exemplu pentru a demonstra viziunea demodata a lui Hagi. Faptul ca mizeaza pe el este dovada faptului ca Hagi are in cap un fotbal din secolul trecut. Da, Budescu ma poate contrazice cu zeci de goluri, pase de gol ori centrari geniale. Ma poate contrazice cu zeci de lovituri libere, directe ori indirecte, executate dumnezeieste. Chiar si daca va face toate astea, el ramane din toate punctele de vedere un fotbalist dintr-o alta era.

Constantin Budescu ma face sa ma gandesc la utilitatea unei masini a timpului. Daca l-am putea transporta macar in anii 80, am castiga INCA un fotbalist genial, unul pe care publicul sa-l adore. Din pacate, insa, s-a nascut cu cel putin 20 de ani mai tarziu. Daca nu cu 30.

Constantin Budescu este considerat kitsch de catre ziaristul GSP Dan Udrea. Eu nu-l vad asa, kitsch inseamna o spoiala, ceva fake. Eu il vad dimpotriva, ceva vintage, ceva ce comercial ar putea fi exploatat. Dar ceva ce nu poate fi folosit in mod curent. Este ca acel fotoliu de acum 200 de ani, bun de pus exponat, dar pe care nu e bine sa te asezi, ca nu stii daca te mai tine.

Constantin Budescu se poate retrage maine ori se poate retrage peste 5 ani. Viteza lui va fi aceeasi, executiile vor fi aceleasi. Singura diferenta va fi in portofelul sau. De altfel, daca este sa judecam conform fotbalului actual, imi e greu sa spun ca acest jucator s-a apucat vreodata de fotbal.

Constantin Budescu s-a apucat de fotbalul din urma cu 20 de ani. S-a apucat tarziu, producand ceva ce nu se mai vinde. Ca si cum cineva ar incepe sa produca acum casete audio. Ori walkman-uri. Ori telefoane fixe cu disc.

Constantin Budescu este o caseta audio care dupa ce se incurca, nu mai stie nimeni cum sa o ruleze inapoi. Este o caseta audio buna, dar pacat ca nu mai are (aproape) nimeni casetofoane sa o poata valorifica. Sau are, dar au mufa USB, care le face mult mai utile. Si mai usor de utilizat.