Croatia – Canada 4-1 – Campionatul Mondial Qatar 2022 este meciul prin care vicecampioana mondiala reincepe sa devina o echipa de temut. Reincepe sa devina O ECHIPA. Reincepe sa devina vicecampioana mondiala.

Croatia – Canada 4-1 – Campionatul Mondial Qatar 2022 ne-a aratat de ce anume avea nevoie Croatia pentru a-si reveni: de un impuls. In acest caz, de un pumn primit direct in figura. Metaforic vorbind, evident. Caci fotbalistic acel pumn a fost un gol primit. Unul corect construit, frumos desenat, un pumn care a trezit din adormire, aproape din morti, o echipa letargica.

Evident, si evolutia poetica a Canadei a ajutat mult. O echipa careia i se potriveste perfect caracterizarea anterioara: poetica. Cu suflet de artist. O echipa naiva, iubitoare de frumos, intr-o cautare perpeuta a propriului eu. O echipa care are vagi legaturi cu masura, cu matematica, cu ingineria. O echipa care pare nu vrea sa se apere pentru a nu strica frumusetea jocului. Pentru a nu strivi corola de minuni a lumii, cum zicea un poet autohton.

O echipa numai buna pentru a trezi un gigant adormit precum Croatia: una capabila sa-ti dea gol, capabila sa faca multe faze spectaculoase, dar care nu-ti pune mari probleme la constructie. Care-ti permite cu lejeritate (si cu zambetul pe buze) sa inscrii. Care parca te invita s-o faci. Care parca se bucura de golurile tale. Se bucura de participare. Se bucura ca a fost parte la spectacol.

Daca la Belgia am dat vina pe atitudine, pe modul in care jucatorii au abordat partida, la Croatia era vorba pur si simplu de energie. Echipa mi se pare batrana, ca vrea, dar nu poate. Asta seara si-a depasit limitele, a stors ultimele picaturi de energie. Nu mi se pare o echipa care nu vrea, o echipa pe care o poti acuza in vreun fel.

Ma rog, tine si de spiritul tarii in sine. Croatii sunt un popor luptator, asa ca echipa nationala de fotbal este croita dupa chipul si asemanarea poporului. Un asemenea popor nu ar putea avea o echipa letargica, o echipa care nu vrea. Care nu poate ori care nu stie da, care nu vrea sigur nu.

Despre Canada as putea scrie multe. Peste 4 ani va fi gazda, va fi calificata automat, asa ca indiferent de lot si de evolutii va fi prezenta la mondiale. Desi poate acest statut este in defavoarea ei, caci timp de 4 ani, cu exceptia Gold Cup (echivalentul nord-american al Campionatului European), va juca doar amicale. Acesta este, din pacate, marele dezavantaj al gazdelor unui mondial.

Insa, strict pe baza a ceea ce am vazut atat asta seara, cat si in primul meci, in Belgia – Canada, echipa nord-americana este o echipa FRUMOASA. Este surprinzator de tehnica, are jucatori ofensivi foarte buni, insa desi sportul principal de acolo este hockey-ul, nu pare a sta foarte bine in aparare si mai ales la capitolul forta. Pare o echipa firava, de artisti din toate punctele de vedere, total diferita de ce m-as fi asteptat eu. Poate are, totusi, legatura cu hockey-ul: pur si simplu toti atletii care nu aveau forta in ei, deci care aveau zero sanse la hockey, au fost trimisi la fotbal.

Evident, are o echipa cosmopolita, cu jucatori de peste, inclusiv cu origini croate (precum portarul). De asteptat, la fel este si Canada ca stat. Efectele globalizarii se vad si in fotbal. Pe ei nu-i deranjeaza, ci se mandresc cu asta.

Desi poate v-ati saturat sa tot auziti acest discurs, sunt CONVINS ca struniti de un alt antrenor, de unul mai realist, mai bine pregatit tactic, echipa ar scoate rezultate mai bune. Ar desena mai putin, ar fi mai putin artistica, mai putin frumoasa, dar mult mai eficienta. Mai realista.

Depinde, evident, si ce-ti doresti de la jucatori. Tu ca suporter al Canadei ori tu ca federatie de fotbal. Poate lor le convine situatia asta, poate prefera sa fie echipa poezie de la un turneu final. Mai ales peste 4 ani, cand vor fi gazde. Niste gazde primitoare din toate punctele de vedere, zic.

In final, un paradox dupa Croatia – Canada 4-1 – Campionatul Mondial Qatar 2022: jucatorii europeni NU sunt deloc siguri de calificare. Trebuie sa invinga Belgia, un animal ranit, sangerand, care si-ar putea reveni miraculos. Oricum, la cate reveniri miraculoase am vazut la acest mondial, una in plus nu m-ar mira. Ar fi chiar firesc. Un nefiresc devenit regula, ca sa zic asa.