Necalificarea la mondial i-ar putea fi benefica Italiei

In sine, necalificarea la Campionatul Mondial este un esec de proportii pentru nationalele mari. Una singura a participat la absolut toate campionatele, Brazilia, Italia fiind printre cele care ratase o singura editie. E drept, pe vremuri erau putine echipe, necalificarea nefiind un dezastru atat de mare.

Suedia nu este un adversar de neglijat, dar nici o forta. Pentru o echipa precum Italia, era un adversar de batut. Si nici nu a impresionat. A meritat victoria, a luptat cu armele sale, ma rog, unii ar zice aplicand metoda italieneasca, si a invins. Din pacate pentru ei, pentru suedezi, se vorbeste mai mult despre invinsi decat despre invingatori. Ceea ce este impotriva celebrei sintagme Sa-i dam Cezarului ce este al Cezarului…

Revenind la Italia, caderea fotbalului italian nu este deloc o surpriza. Unii spun ca ea a inceput atunci cand a fost Calciopoli. Nu credem asta pentru ca in plin scandal Italia a castigat Campionatul Mondial (in 2006, cu Lippi pe banca).

De fapt, rezultatele la nationala se bazeaza pe trecut, nu pe prezent. Daca produci jucatori in 2000, rezultatele vin in 2010. Jucatorii din 2006, acea generatie de exceptie, fusese produsa in anii 90, in anii cand Italia domina europa din punct de vedere fotbalistic. Juventus cea favorizata de arbitri era regina in Italia, dar si Milanul excela in Europa, sa nu mai spun de celelalte echipe, care ajungeau foarte des in fazele superioare.

Reculul a venit incet, acum o singura echipa, Juventus, fiind cu adevarat o forta in Europa. O forta care, insa, se bazeaza pe Dybala, Higuain, Mandzukic, Dani Alves (plecat intre timp la PSG), Khedira ori Matuidi. E drept, sezonul acesta pare in scadere de forma, dar ramane, totusi, o forta.

Imi amintesc de un caz asemanator: Franta in 93. Atunci, francezii pierdusera calificarea la mondialul american in fata Bulgariei (revelatiei acelui mondial), imediat dupa ratarea calificarii apucandu-se de treaba. Rezultatele au venit mai repede decat se asteptau, castigand Cupa Mondiala in 98 (la ei acasa) si europeanul in 2000. Totusi, nu doar acele rezultate sunt relevante, sa ne uitam si acum ce echipa are Franta (cu pustii Mbappe si Martial, completati de nu foarte batranii Griezmann si Lacazette).

Fix asta trebuie sa faca si Italia acum si, paradoxal, necalificarea la mondial ar putea s-o ajute. O noua calificare ar fi insemnat, in fapt, perpetuarea situatiei de acum. Reculul a venit lent, rezultatele au fost din ce in ce mai slabe.

Si pentru ca tot vorbim de greseli, greselile au pornit de la banca tehnica a Italiei. Ultimul titlu mondial a fost obtinut de Lippi, adica cel mai in voga tehnician italian al acelui moment.

De Lippi, urmatorul antrenor care a meritat cu adevarat postul a fost Conte. In rest, experimente, Donadoni si Prandelli nefiind altceva decat teste. E drept, Prandelli avea ceva experienta, il recomanda ceva. Nu de nivelul lui Lippi, Cesare Maldini sau Arrigo Sachi, dar un antrenor bun.

Ventura, insa, a fost un dezastru. Numirea sa a surprins si s-a dovedit a fi un fiasco. Fara sa recunoasca vreodata adevarul, italienii au incercat, de fapt, sa-i copieze pe spanioli.

Ventura urma sa fie Aragones al Italiei. Lor, spaniolilor, le-a iesit, asa cum le-a iesit si catalanilor cu Guardiola. Sa va enumar cate echipe au incercat, pe modelul Guardiola, promovarea unor antrenori din cadrul clublui? Despre toti se spunea, citez: „Guardiola al nostru”. Bineinteles, si romanii au incercat sa copieze.

La noi, daca i-am fi copiat pe spanioli, ar trebuit sa-i instalam in functia de selectioner pe experimentatii Viorel Hizo, Florin Halagian, Florin Marin ori poate Ion Moldovan. Tehnicieni experimentati, care au antrenat cam prin toata liga I, fara, insa, a avea performante notabile. Ma rog, Halagian avea si titluri, el poate nu se califica, trebuia unul care a antrenat peste tot fara sa castige nimic.

Acum, Italia are de facut niste lucruri clare:

  • Instalarea unui antrenor de top. Ancelotti pare cea mai corecta solutie, ideea este sa vrea si el.
  • Creionarea unei strategii unitare, pentru cresterea tinerilor, strategii pentru nationalele de tineret si juniori.
  • Incurajarea cresterii talentelor autohtone. Desi traim intr-o epoca globala, niste reglementari protectioniste pot fi introduse, jucatori produsi de propriul club pe foaie, un tanar in teren (paradoxal, aici romanii pot fi oferiti drept exemplu).

Franta a putut sa-si revina, acum fiind o adevarata forta. Italia poate invata de la ei, de la francezi. Si, chiar daca a invins Romania cu 3-0, si Olanda ar trebui sa incerce o resetare generala.

Necalificarea la mondial, un esec de proportii, se poate transforma intr-o sansa. Daca peste 8 ani Italia va castiga mondialul, va putea spune ca acel titlu mondial se datoreaza necalificarii de acum. Caci, da, uneori ai nevoie de socuri pentru a-ti reveni. Asa e firea umana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *