Se discuta mult despre infrangerea nationalei de tineret. Pe scurt: organizam, impreuna cu Georgia, Europeanul de tineret, asa cum am mai facut-o si in 1998. In primul meci, Romania a fost invinsa fara drept de apel (ce sintagma tocita!) de catre Spania cu 3-0. Nu scorul e problema (comentatorii meciului, imi scapa numele lor, ai TVR-ului sunt, caci Televiziunea Romana transmite competitia), ci modul in care ne-am prezentat. Am tras o singura data pe poarta, in rest am parut a fi doar niste incasatori perfecti. Nici pressing, nici scheme. Nimic. Pe banca, antrenorul Emil Sandoi era stana de piatra. Imbracat in trening, de parca era pe santier (urata moda asta a antrenorilor nostri!), acesta parea a nu fi capabil de nimic.

Sunt invocate diverse argumente: ca avem jucatori slabi (desi imi vine greu a crede ca generatia actuala este BRUSC mult mai slaba decat precedenta!), ca avem jucatori demotivati, ca am avut ghinion cu accidentari, suspendari ori cu jucatori tineri fortati la nationala mare.

Nu zic, toate aceste argumente sunt corecte, nu le pot nega, ignora. Insa mi se pare ciudat ca argumentul principal este ignorat: SELECTIONERUL!

Emil Sandoi, tizul meu, este tipul de baiat bun, pe care nu te poti supara. Un adevarat domn, omul nu vrea sa supere pe nimeni, declara cam ceea ce iti doresti tu sa declare (ca ziarist), nu iti poarta pica, nu intra aiurea in conflicte. Numai calitati, nu? Continue reading →