post

Andrea Pirlo: jucatorul, antrenorul, omul.

Andrea Pirlo a fost un jucator genial. Dupa cum stim cu totii, a fost una dintre multele descoperiri ale regretatului Mircea Lucescu.

Si-a inceput cariera la Brescia, dupa cum stia, trecand apoi pe la cele 3 mari puteri ale fotbalului italian: Inter, Milan, Juventus. Cariera si-a incheiat-o in SUA, la New York City. Desi n-a fost un jucator problema, ba dimpotriva, intriga periplul sau la toate cele 3 mari echipe italienesti. Desi tacut si deloc conflictual, Andrea Pirlo a fost prototipul jucatorului profesionist, pe care unii il traduc prin mercenar. Ok, nu s-a dus de tanar prin China ori zona araba pentru a se imbogati, dar nu s-a considerat nicidecum interist ori milanez pana la moarte. Adica a fost fidel clubului care-l platea.

Ca antrenor este inca la inceput. Are doar 5 experiente ca antrenor: Juventus U23 si apoi echipa mare, o echipa mediocra din Turcia (Karagumruk), Sampdoria si United FC din Emiratele Arabe Unite, acolo unde se afla si acum.

Eh, aici au inceput problemele. Echipa din Emirate este detinut de un afacerist rus extrem de dubios, care afacerist detine si o importanta casa de pariuri din tara sa natala. Andrea Pirlo, in contul banilor pe care-i primeste de la rus, trebuie nu doar sa antreneze acea echipa, ci si sa faca reclama acelei case de pariuri. Sa fie imaginea lor.

Acest ultim lucru include la pachet 2 pacate mari, capitale de-a dreptul:

  1. A face reclama unei case de pariuri este in sine ceva imoral dupa unii.
  2. A face reclama unei firme rusesti este insa pur si simplu de neconceput.

Acum discutia ar trebui sa fie despre utilitatea amestecului sportului in politica, despre excluderea tuturor sportivilor rusi din competitii si, evident, despre Razboiul din Ucraina. Unii sunt complet de acord cu izolarea Rusiei pe toate planurile, altii sunt mai nuantati.

Desi fac parte din a doua categorie, consider ca decizia Federatiei Italiene de Fotbal este una corecta, logica. Stiu ca pare paradoxal, ca ma contrazic singur, asa ca trebuie sa explic. Sa (ma) justific. Sa imi argumentez alegerea.

Asadar, eu cred ca razboaie sunt peste tot, mai grave sau mai putin grave, mai revoltatoare ori mai putin revoltatoare. Excluderea Rusiei din toate competitiile IN PERIOADA RAZBOIULUI mi se pare pur si simplu INUTILA. Ii victimizam si nu rezolvam nimic. Crede cineva ca Rusia va opri razboiul de dragul sportivilor care stau pe bara? Crede cineva ca (re)includerea sportivilor rusi in competitiile internationale va incuraja Rusia sa continue agresiunea impotriva Ucrainei?

Ok, nu i-as lasa sa joace acasa, asa cum nu joaca in tara lor nici sportivii/echipele din Belarus, insa i-as lasa sa participe.

Insa, cu toate astea, as fi facut exact ce a facut Federatia Italiana de Fotbal. Eu, Emil Calinescu, daca as fi responsabil fie la o federatie, fie la un club, as evita sa ma asociez in orice fel cu Rusia. Nu l-as angaja pe Pirlo pentru ca pur si simplu prin asta mi-as atrage o antipatie inutila din partea fanilor adversi si totodata as risca sa pierd niscaiva sponsori.

In plus, nu vorbim despre un antrenor consacrat, care sa merite riscul. Daca Mourinho ori Guardiola ar fi fost intr-o situatie asemanatoare, ar fi meritat riscul. Dar pentru Pirlo nu merita sacrificiul.

Va fi Pirlo un antrenor mare? Slabe sanse, dar nu este exclus. Insa in momentul asta este doar un fost mare jucator ajuns antrenor. Este mai mult un simbol decat un antrenor. Imaginea lui este mai valoroasa decat cunostintele sale manageriale.

Daca ar fi fost un antrenor bun, consacrat, n-ar fi fost nevoit sa accepte un asemenea contract. Mourinho, Klopp, Guardiola, Tuchel, Conte ori Mancini nu au acceptat pentru ca pur si simplu ei sunt inca in fotbalul mare. Ei mai au un cuvant de spus. Ei nu vor sa se izoleze pentru bani.

Andrea Pirlo a ales ce e mai bine pentru el si familia lui fix ca un mercenar. Ceea ce a fost toata viata. Nu ar trebui sa mire pe nimeni alegerea lui. Eu nu dau cu pietre in el pentru alegerea facuta, insa mi se pare socanta ipocrizia. El se considera neutru din punct de vedere politic, el considera ca prin alegerea facuta nu a ales o tabara in acel conflict. Ceea ce este evident fals, gresit. Nu stiu daca el chiar CREDE ce spune ori pur si simplu spune ceea ce trebuie sa spuna pentru imaginea lui.

Nu stiu cum ar fi fost Andrea Pirlo ca selectioner, insa stiu cat de greu ar fi fost federatiei cu el pe banca. S-ar fi legat la cap fara sa-i doara.

Nu-l plang de mila pe Andrea Pirlo, banii din cont sunt indeajuns de multi incat sa nu trebuiasca sa-l planga nimeni. Insa mi se pare un exemplu foarte bun de dat. Nu spun ca nu vor mai merge si altii catre banii rusilor. Cu siguranta vor mai fi. Insa vreau sa cred ca o vor face in cunostinta de cauza. Ceea ce pentru ei poate insemna bani mai multi (caci izolarea aceasta sportiva trebuie recompensata corespunzator).

Nu in ultimul rand, trebuie sa mai spun un ultim lucru: incercati sa ignorati aspectele politice si ganditi-va sincer daca Andrea Pirlo are un CV demn de un selectioner al Italiei.

Ca sa concluzionez, spun doar asa: am tot respectul pentru JUCATORUL Andrea Pirlo, antrenorul Andrea Pirlo a ajuns intr-un punct mort, iar OMUL Andrea Pirlo este pur si simplu un mercenar. 

ps: Subiectul Andrea Pirlo ar trebui sa includa la pachet si subiectul demisiei lui Maldini si a lui Leonardo. Problema in cazul lor e simpla: ei nu voiau sa lucreze cu Mancini sau cu Conte, iar in afara lor si a lui Ancelotti (inca sub contract), nu exista vreun alt italian demn de a ocupa acea functie. Ma rog, nici Andrea Pirlo nu e, conform CV-ului, insa cei 2 erau dispusi sa riste cu el. Demisia lor este deci la fel de logica precum refuzul federatiei de a-l angaja pe Andrea Pirlo. Ma rog, eu as fi mizat pe un strain, nu m-as fi cramponat sa pun musai un italian, dar nu eu decid.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *