post

Ce avem de invatat din retrogradarea lui Dinamo!

Retrogradarea lui Dinamo (era sa zic, precum Cornel Dinu, Dinamoului) este stirea sfarsitului de sezon fotbalistic. Ea va fi comentata mult timp de acum inainte, fiind ceva mult mai interesant si deopotriva socant decat retrogradarea Rapidului ori dezafilierea Craiovei.

Motivele pentru care aceasta stire este mult mai comentata sunt multe. Evident, faptul ca Dinamo nu a jucat niciodata in alta liga, fiind infiintata direct in prima liga, este primul dintre ele. Dar nu singurul.

Al doilea motiv, la fel de important si relevant, este apartenenta la Ministerul de Interne. Unii inca mai spun despre Dinamo ca ar fi „echipa militiei si a securitatii”. Din acest motiv vedeti peste tot bucuria provocata de retrogradarea lui Dinamo.

Nu insist asupra motivelor pentru care se discuta, prefer sa scriu despre lucrurile pe care le avem de invatat din retrogradarea lui Dinamo. Asadar:

O echipa dispretuita de adversari are viata grea!

In afara de U Cluj si UTA, cu care galeria era infratita, in rest Dinamo starnea ura peste tot. Umplea stadionul, asta da, dar aproape nicaieri echipa nu gasea micuti fani locali.

Steaua, de pilda, cu sau fara titulatura de FCSB, gasea fani printre localnici prin multe locuri. Nu doar la Buzau si Constanta, fiefuri steliste, ci si la Vaslui (stiu ca la un moment dat Porumboiu se plangea de asta).

Cumva, pe FCSB a ajutat-o (si) faptul ca nu mai este Steaua, nu a mai umplut (de ura) stadioanele adverse.

Dinamo, insa, a jucat peste tot si impotriva publicului. Cand ai echipa buna si ai si ajutoare cu fluier (si nu numai) e in regula. Cand, insa, ai o echipa mediocra, fiecare detaliu este important.

Pierderea sprijinului Ministerului de Interne a slabit enorm clubul

Exact ca-n cazul lui Becali, clubul a pierdut mult de cand s-a separat de minister. Daca Becali a compensat cu investitii mari, pe care le-a recuperat, Dinamo nu a compensat cu nimic. A pierdut un sprijin important, fara sa compenseze cu nimic.

Era in continuare dispretuit pentru ca era „clubul militiei”, insa de fapt nu mai avea influenta aceea pe care o avea pe vremuri. Deci, ca sa spun asa, a preluat doar pasivul, nu si activul. Cu consecintele de rigoare.

Suporterii nu pot conduce un club!

In afara de retrogradarea lui Dinamo, mi-a atras atentia in acest final de campionat si retrogradarea lui ASU Poli Timisoara, adica echipa suporterilor timisoreni. Desi acolo altele au fost cauzele, altele au fost problemele, cele 2 retrogradari au un punct comun: suporterii.

Pe scurt: ei nu pot conduce. Singura sansa ca suporterii sa conduca este sa fie precum in Spania: ei sa aleaga un presedinte cu un mandat clar de 4 ani. Timp de 4 ani ei dau bani, abonamente si nu numai, insa opinia si-o exprima PRIN vot o singura data. Nu conduc ei, nu fac ei transferuri, nu aduc ei antrenori. Ca NU SE PRICEP.

Nu ca alti suporteri ar fi mai priceputi. Ca idee, SUPORTERII nu se pricep, trebuie sa conduca oamenii care stiu sa faca asta.

E drept, suporterii au luat fraiele cand lucrurile deraiasera, insa chiar si atunci solutia corecta ar fi fost angajarea unui presedinte, gratis sau pe bani, care sa fac ordine in club. Sa conduca, sa ia deciziile, sa-si asume rezultatele. Se gaseau destui dinamovisti, cu Prunea in frunte, care sa conduca. Nu stiu cu ce rezultate, dar stiu ca haosul managerial a fost unul dintre factorii rezultatului final.

Un alt tepar strain!

Dupa Zambon la Timisoara si un alt italian, imi scapa numele, la Ceahlaul, acum a venit Cortacero la Dinamo. Morala e simpla: niciun investitor serios din strainatate nu va alege campionatul Romaniei. Daca vrea vizibilitate si are bani, are oricand solutii mai bune, mai corecte.

Evident, problemele era dinainte de Cortacero, venirea acestuia fiind, intr-un fel, un rezultat al acestora. Era cautat un salvator, oricine venea atunci ar fi fost vazut astfel.

Problema este, de fapt, mai ampla: ce putem face pentru a preveni astfel de tepe? Ce garantii trebuie sa cerem, cum trebuie verificat un potential investitor? Este inca o intrebare fara raspuns.

Problemele mici nerezolvate se acutizeaza cu trecerea timpului

Dau 3 probleme mici:

  • Dinamo nu mai producea juniori, era dezastru la copii.
  • Dinamo nu avea departamente de scouting, un grup de specialisti care sa se pronunte asupra transferurilor.
  • Dinamo nu a avut mult timp conducere executiva, o organigrama profesionista.

Ca sa iau doar prima problema: daca Dinamo avea acum o echipa a doua buna, ar fi putut forta promovarea cu copii de 18-20 de ani. Dar nu are. Nu vine nimic din spate.

Evident, retrogradarea lui Dinamo poate fi vazuta si ca o dreptate, ca o razbunare pentru lungul sir de nedreptati pe care le-a facut clubul de-a lungul timpului. De asemenea, este o curatire a ligii intai, capitalismul a reusit, indirect, sa elimine o echipa departamentala din competitie. In privinta celei de-a doua echipe, Steaua, inca nu e clar daca ea a fost eliminata si pusa sa urmeze parcursul corect ori daca ea este in continuare in Liga Intai. Justitia va trebui sa decida.

De asemenea, retrogradarea lui Dinamo pare fireasca avand in vedere agonia in care se zbatea aceasta echipa. Nimic nu facea pe Dinamo DIN PREZENT sa arate ca o echipa care merita sa ramana in prima liga. Era clar ca trebuie schimbat ceva, schimbare care NU ar fi venit daca echipa se salva iar. Era clar ca salvarea lui Dinamo ar fi insemnat continuarea chinului, Dinamo ar fi reajuns sezonul viitor in aceeasi situatie.

Nu stiu pentru ei ce se mai poate face, insa stiu ca avem cu totii ceva de invatat din retrogradarea lui Dinamo. Ar trebui sa invatam si din greselile altora, nu doar din cele proprii. Zic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.