Romania – Ucraina 3-0 – Euro 2024 este cea mai mare victorie a Romaniei la un turneu final si abia a doua victorie la un campionat european. Desi vad mult entuziasm in jur, toata lumea ne vede direct in finala, eu prefer sa fiu mai rezervat, mai rational. Da, imi voi asuma injuraturile care vor urma, insa simt nevoia sa scot in evidenta cateva aspecte.

Romania – Ucraina 3-0 – Euro 2024 este un rezultat care vine dupa 2 de 0-0, cu Bulgaria si Liechtenstein. Care este adevarata nationala a Romaniei? Cea entuziasmanta din meciul cu Ucraina sau cea dezamagitoare din meciurile amicale? Ar trebui sa ne mire discrepanta aceasta? Ar trebui sa ne puna pe ganduri?

De fapt, explicatia este mult mai simpla, fiind una strict fotbalistica. Ma rog, sunt 2 explicatii, care cumulate duc la acelasi lucru: stilul de joc al Romaniei.

Pe scurt, Romania se bazeaza foarte mult pe pressing si pe contra-atacuri. Chiar si cu Elvetia in deplasare am marcat de 2 ori PE CONTRA-ATAC. Da, e nepermis pentru o echipa mare sa lase spatii cand conduce, dar asa a fost sa fie. Ne bucuram ca a fost asa.

In meciurile amicale echipele nu fac pressing, iar adversarele noastre s-au aparat. S-au multumit cu egalul. In cazul Bulgariei este mai putin de inteles, insa in cazul echipei nationale a minusculului stat numit Liechtenstein este evident de ce. Pentru ei 0-0 a fost un rezultat imens, unul dintre cele mai bune din istorie.

Uitati-va la faza primului gol. Teoretic, este o eroare mare a portarului lui Real Madrid. Practic, pe langa degajarea gresita a acestuia, mai vorbim si despre un pressing avansat facut de tricolori. Daca n-am fi fost in pressing in acel moment, acea faza nu ar fi existat. Portarul a gresit pentru ca a fost pus sub presiune.

Ca sa spun partea negativa: daca iei pressingul, jocul Romaniei scade cu aproape 50%. Fara pressing suntem o echipa mediocra. Ceea ce inseamna ca nu doar talentul a produs acest rezultat, ci si munca. Intai si intai munca.

Problemele vor aparea atunci cand se va termina benzina. Sper sa nu se intample, dar chiar ma tem. Nu stam stralucit la capitolul conditie fizica. Sper sa ma insel, dar ma tem.

Un alt lucru interesant, legat de acest Romania – Ucraina 3-0 – Euro 2024, care este folosit la maximum de antrenorul Edi Iordanescu: ABSOLUT TOTI jucatorii nationalei pot ajunge la o echipa mai mare. Cu totii au aceasta motivatie personala. Chiar si Dragusin are un motiv sa lupte: fie pentru a deveni titular de drept la Spurs, fie pentru a cauta o echipa la fel de buna unde sa joace.

Nu stiu cine isi permite sa-l plateasca pe Stanciu la nivelul actual, cu arabii poti concura cu greu, insa echipe mai bune pentru Ratiu, Dragus, Burca ori Razvan Marin se pot gasi.

Din pacate insa, atunci cand echipa este vedeta, jucatorii la nivel individual nu prea au cautare. Pe langa evolutia de la nationala, Stanciu ori Razvan Marin ar trebui sa se integreze si intr-un alt colectiv. Stanciu ar trebui, de pilda, sa mearga undeva unde NU va fi vioara intai. Iar Razvan Marin nu pare a se regasi in Italia, fiind mai degraba jucator de pluton acolo. Sa nu mai vorbesc despre Marius Marin, care inca se straduieste sa faca pasul spre prima liga.

Totodata, la meciul Romania – Ucraina 3-0 – Euro 2024 mai este de subliniat un lucru: jucatorii nostri cauta foarte des poarta din afara careului. Doua dintre goluri au fost marcate astfel, dar incercarile au fost mai multe. Avem si jucatori capabili sa faca asta, dar ei sunt si indemnati, incurajati ori macar li se permite sa traga de la distanta. E drept, suturile din prima, precum cele de la golurile noastre, nu ies intotdeauna, insa ideea in sine de a incerca poarta, de a avea tot timpul in cap faptul ca ai putea trage la poarta, de a avea acest lucru ca optiune, nu neaparat prima, dar printre optiuni, mi se pare buna. Avem jucatori de executie, il astept si pe Ianis Hagi sa incerce, il astept si pe Florinel Coman sa incerce mai des, chiar si Bancu ar putea incerca poarta daca se iveste ocazia.

Deci pe cine voi lauda eu intai si intai dupa Romania – Ucraina 3-0 – Euro 2024? Raspunsul este evident: pe domnul selectioner Eduard Iordanescu. Tot ce se intampla bun la echipa nationala in ultimii 2 ani I SE DATOREAZA! Care selectioner, din N motive, ar putea sa-si depaseasca tatal. Lucru pe care chiar i-l doresc. Chiar m-as bucura sa isi gaseasca o echipa macar decenta din Europa, unde sa-si arate adevarata valoare. El si cu Razvan Lucescu par a fi, in acest moment, cei mai buni antrenori romani in activitate. Nu intamplator sunt fiii unor antrenori extrem de importanti. Au primit o educatie aleasa, care se vede. Care se simte. Pe care cei 2 o arata cu fiecare ocazie.