Paradoxul Southgate se poate rezuma in felul meu: desi este SINGURUL selectioner din istoria nationalei Angliei care califica echipa la 2 finale consecutive de campionat european, este un antrenor care pare ca franeaza echipa, pare principalul obstacol al acestei echipe. Trebuie sa explic, sa fiu mai clar.

Paradoxul Southgate este ca poate fi judecat intr-o lumina ultra-pozitiva, poate fi laudat complet, fara ca cel care o face sa para absurd, sa para nebun, dar poate fi judecat si intr-o lumina complet negativa, cel care o face fiind la fel de rational.

Pe de-o parte, Southgate chiar sta bine in comparatie cu oricare alt selectioner. Ok, nu a castigat nimic, dar in afara titlului mondial din 1966, obtinut in urma unei flagrante erori de arbitraj, niciun alt selectioner nu a obtinut nimic. Calificarea in finala poate fi vazuta, din aceasta perspectiva, drept o realizare. Continue reading →