Lucescu a recunoscut ca a gresit. Irelevant ce greseala si-a asumat, irelevant cat de mica sau de mare a fost acea eroare. Trebuie sa plecam de la aceasta stire. Da, este o stire. Una importanta. Relevanta. Este ceva senzational, cum ar zice Dan Diaconescu.

Pana acum, Mircea Lucescu era cel mai ghinionist antrenor din lume: toti aveau ceva cu el, jucatorii i se accidentau cand ii era lumea mai draga, intotdeauna arbitrajul a fost fie in defavoarea lui, fie maximum neutru. Niciodata nu a avut noroc, niciodata nu a fost avantajat de arbitraj. Intotdeauna victoriile lui au fost pe deplin meritate, muncite, rezultatele in favoarea lui au fost firesti.

Infrangerile ori egalurile au fost intotdeauna nemeritate, obtinute in conditii vitrege. Nici macar acasa terenul propriu nu l-a avantajat (cine stie ce probleme avea gazonul, cine stie ce a mai facut si publicul).

Cand era o problema a echipei, erau evident greseli individuale. El, marele strateg Lucescu, pregatise ceva, insa unul sau mai multi jucatori nu au respectat planul tactic. Greseli individuale grave, evident neimputabile antrenorului, demoralizare ori poate un cartonas galben primit prea repede… Continue reading →