post

De ce nu se trece la sistemul primavara-toamna?

Spun din capul locului: sistemul primavara-toamna presupune ca sezonul competitional sa inceapa in ianuarie-februarie (de preferat in februarie) si sa se termine in decembrie. Pana sa dati cu pietre, sa ma injurati, va rog sa cititi articolul pana la capat.

In primul rand, trebuie sa plecam de la premisa ca orice decizie care se ia acum privitoare la sezonul competitional este una de compromis. Invariabil ea va avantaja ori va dezavantaja pe cineva. Ramane de discutat cine sunt cei avantajati, cine sunt cei dezavantajati si, mai ales, care este proportia unora si a celorlalti. Gandim calitativ si ne gandim punctual la fiecare caz sau gandim cantitativ si ne gandim care decizie deranjeaza pe cei mai putini?

Din pacate, insa, solutia la indemana, corecta dupa mine, nici macar nu este luata in calcul. Este complet ignorata. Care ar fi avantajele certe ale acestei treceri? Continue reading

post

Liga 1 din Belarus pe Look este o decizie corecta!

Liga 1 din Belarus pe Look este stirea zilei in fotbal. Look TV (de fapt, Look Plus si Look Sport, ca si-au tot schimbat denumirile) va/vor transmite meciurile singurei ligi din Europa ce inca joaca fotbal in aceste zile.

Discutia privitoare la aceasta decizie a postului tv in cauza mi se pare extrem de interesanta. Caci hotararea in cauza trebuie privita din trei perspective:

Perspectiva politica este prima dintre ele si cea mai dificila, cea mai complicata. Multi evita asocierea dintre sport si politica, chiar daca uneori, ca-n cazul de fata, discutia nu poate fi nicidecum ignorata. Caci in Belarus avem un regim autoritar, o dictatura socialista nedemocratica, un regim politic care vrea sa-si faca reclama prin intermediul sportului. Decizia luata de acest post de televiziune convine de minune regimului in cauza. De altfel, hotararea luata de conducerea politica si fotbalistica din Belarus, de a incepe campionatul de fotbal (apropo, mare atentie ce sistem competitional e acolo, asta ca un hint la articolul precedent si la ce urmeaza sa scriu), de a sfida pandemia, este una politica. Nu este una medicala, nu este una fotbalistica, ci una politica. Tind sa cred ca bielorusii chiar au calculat ca vor avea beneficii materiale considerabile daca vor fi singurii din Europa unde se va juca fotbal. Ii acuz de multe pe liderii autoritari, nu si de prostie. Da, este posibil ca prin decizia lor sa fie sacrificati niste cetateni, dar dati-mi voie sa fiu sceptic si-n sens invers, in ceea ce priveste deciziile luate de restul tarilor europene, de inchidere aproape totala a economiei. Continue reading

post

Fotbalul in vremea Coronavirus: orice decizie este un compromis!

Fotbalul in vremea Coronavirus este ceva ce lipseste cu desavarsire. Daca nu luam in considerare Belarusul si alte cateva campionate din zona Caraibelor, in rest fotbalul este absent. Este, asa cum spun multi, cam ultima grija a omenirii. Fotbalul nefiind un sport diferit in peisaj, sportul fiind, in general, neglijat. Sportul este vazut aici ca o manifestare culturala cu spectatori exact ca teatrul, care pe timpul pandemiei se opreste.

Acum deciziile grele urmeaza a fi luate de fiecare federatie in parte. Exista multe scenarii, ca de altfel si posibila combinare a lor, fiecare scenariu fiind, insa, un compromis. Fiecare scenariu este in esenta nedrept, chiar daca in unele cazuri nedreptatea pare mai mare, mai pronuntata.

Pana sa vedem scenariile, trebuie sa vedem ce decizii s-au luat pana acum, deciziile ulterioare avand legatura cu deciziile luate pana acum, multe federatii putandu-se inspira din deciziile luate de altii: Continue reading

post

Legea fair-play-ului financiar – un socialism ilogc si nociv

Legea fair-play-ului financiar a fost adoptata in luna mai a anului 2010. Au trecut de atunci zece ani. Cumva, mie unul mi se pare ca ar fi in vigoare dintotdeauna. Asa cum Legea Bosman ori alte reglementari revolutionare au devenit regula de zi cu zi. Daca vreti detalii de la acea data, gasiti pe anglofil.ro mai multe detalii.

Legea fair-play-ului financiar cuprinde cateva reglementari de bun-simt. De pilda, cluburile nu trebuie sa mai aiba datorii. Ceea ce e o regula de bun-simt, caci ar fi absurd ca unii sa plateasca datoriile catre cluburi, catre terti si catre stat si altii sa n-o faca.

Legea fair-play-ului financiar este, insa, absurda atunci cand interzice aproape direct patronilor sa vina cu bani de acasa. Clubul nu produce 300 de milioane de euro, dar patronul, vrand sa ajunga mai repede in elita, vrea sa investeasca aceasta suma. Si nu poate, nu are voie, caci socialistii din fruntea UEFA ii interzic asta. Continue reading

post

Mirel Radoi selectioner – o solutie proasta din foarte multe motive

Mirel Radoi selectioner nu este o noutate. Se stia ca el va fi selectioner de cateva zile. De altfel, unii sustin ca se stia de ceva timp ca el va fi urmasul lui Contra. Acesta din urma si-ar fi prelungit sederea la nationala 1 an sau 2, urmand ca apoi sa devina Mirel Radoi selectioner. In randurile de mai jos o sa spun de ce cred eu ca este o solutie gresita. Continue reading

post

Cosmin Contra a fost complet haotic ca selectioner!

Cosmin Contra a fost complet haotic ca selectioner. De fapt, el asa pare, haotic, nu este un om calculat, ci unul impulsiv. Se bazeaza pe instinct mai mult decat pe ratiune, lucru care nu este tot timpul rau.

Obiectiv vorbind, are ceva calitati de antrenor, stie sa-si mobilizeze echipele, am avut multe meciuri salvate pe final. A facut ceea ce putini antrenori, nu doar romani, sunt capabili sa faca. Sa ne amintim turul cu Spania.

Problema lui este ca n-a avut principii clare de selectie. Sa ne intelegem: poti sa ai rezultate mergand pe acelasi lot, indiferent de fluctuatiile de forma ori de faptul ca unul sau mai multi jucatori au ajuns rezerva, uitati-va la cazul Greciei din 2004, asa cum poti avea rezultate schimband des lotul, mergand tot timpul pe cei mai in forma jucatori. Continue reading

post

Razboiul Clonelor: FC U Craiova vs CSU Craiova

Mi-am propus de ceva timp sa scriu despre razboiul clonelor si, bineinteles, sufletul meu oltenesc ma indeamna sa incep cu clonele oltenesti: FC U Craiova vs CSU Craiova. E drept, mai am un argument, cel cronologic, de la el trebuie, de fapt, sa plece toata discutia.

Nu voi insira istoricul celor 2 echipe, nu voi da argumente juridice in favoarea cuiva. Dimpotriva, voi ignora latura juridica pentru ca, din punctul meu de vedere, ea este irelevanta. Da, este irelevanta, imi asum aceste cuvinte. Este irelevanta pentru suporteri, sa ne intelegem. Nu zic ca lupta nu trebuie dusa in instanta, nu zic ca hotararile instantei nu trebuie respectate,  indiferent daca suntem sau nu de acord cu ele. Spun doar ca sufletul fanilor se comporta altfel. Ca de obicei, sufletul, inima, nu este chiar rationala.

Acum, sa le luam pe rand: de ce un suporter tine cu CSU Craiova, de ce un suporter tine cu FC U Craiova. Recunosc din start ca sunt subiectiv, sunt in barca FC U Craiova, echipa patronata de Mititelu. Ca sa stiti din start pe blogul cui va aflati. Continue reading

post

Victor Piturca este un personaj deopotriva dubios si interesant

Victor Piturca este un personaj. Cu asta ar trebui sa incep, de la asta trebuie plecat. Cu bune si cu rele, cu prieteni si dusmani, cu calitati si cu defecte, el este un personaj. Tind sa cred ca avem nevoie de astfel de personaje, in special pe bancile tehnice, unde vedem din ce in ce mai des mediocritati, oameni stersi, presuri in fata patronilor.

Mentionez din start, ca sa stiti ce anume cititi: nu-mi place nici Victor Piturca, omul ori antrenorul, si nu-mi place nici formatia CSU Craiova. Din punctul meu de vedere, ea nu ar trebui sa existe. Imi recunosc, deci, slabiciunile.

Cu toate astea, articolul de fata contine argumente clare, lucruri care, din punctul meu de vedere, nu pot fi contrazise.

Intai si intai, Victor Piturca are 63 de ani si a antrenat in cariera lui fix 5 echipe. La fiecare dintre ele, cu exceptia nationalei de tineret, are minimum 2 mandate. Continue reading

post

Dan Petrescu este (un fel de) Mourinho de Romania!

Dan Petrescu este, de fapt, Mourinho de Romania si nu Mihai Teja, asa cum poate ati inteles unii dintre voi dintr-un articol precedent.

Asemanarile dintre Teja si Mourinho erau doar vag legate de traseele celor 2 antrenori, in special legate de faptul ca Teja nu a fost un mare jucator. De fapt, ca nu prea a fost jucator.

Altfel, din multe alte motive, Dan Petrescu se aseamana, pastrand proportiile, cu Jose Mourinho. Si comparatia nu este deloc, dar deloc deplasata. Va dau 10 motive: Continue reading

post

Moartea lui Halagian mi-a reamintit cat de putin valorizam antrenorii batrani!

Moartea lui Halagian a intristat lumea fotbalului. Eu nu l-am cunoscut personal, dar pot spune ca atunci cand m-am apucat eu de uitat la fenomen era printre antrenorii la moda. Un om care avea ochi la jucatori, care a descoperit multi jucatori. Nu discut metodele sale de antrenament, disciplina sa dusa uneori peste limite. Fiecare om cu bune si cu rele. De la el, zic eu, vom pastra lucrurile bune: titlurile cu FC Arges, jucatorii descoperiti, echipa construita la Steaua (care ulterior a castigat Cupa Campionilor), cum s-a batut la titlu cu Nationalul (o perioada pe care vag mi-o amintesc si eu) si cum a salvat Gloria prietenului Padureanu de la retrogradare (ultima sa experienta ca antrenor).

Moartea lui Halagian, insa, m-a intristat din cu totul alt motiv: mi-am dat seama cat de putin apreciem noi antrenorii in varsta. Cum ii gonim. Cum ni se par inutili. Prea batrani. Expirati. Fosile.

Ganditi-va ca Halagian, care nu mai pregatise pe nimeni din 2010, detine recordul de meciuri pe banca unei prim divizionare, record pe care cu greu il va mai bate cineva. E drept, acum motivele tin si de mobilitate, caci tot exportam antrenori, din pacate in tari foarte-foarte indepartate. Nu distanta geografica e problema, ci distanta fata de fotbalul civilizat. Continue reading