post

Conditia fizica – principalul defect al fotbalistului roman!

Nu sunt specialist in nutritie ori in pregatire fizica, nici studii medicale nu am, asa ca tot ce spun in continuare sunt, cum se spune, parerile unui profan. Spun ceea ce vad, nimic mai mult. Si ceea ce vad este urmatorul lucru: echipele romanesti nu au conditie fizica. Putin spre deloc.

Acum, nu as putea spune care este cauza principala. As miza pe un cumul de factori, nu imi este clar in ce proportie fiecare:

  1. Stam foarte prost la ceea ce se numeste oficial „medicamentatie”. Intaritoarele acelea de efort la noi sunt ceva SF. Unele cica nu ar fi chiar ortodoxe. Ilegale nu sunt pentru ca echipele n-au fost prinse. Dar ati inteles ideea: noi suntem prea corecti. Sau, ma rog, prea putin avansati.
  2. Stam foarte prost la pregatirea fizica a copiilor si juniorilor. Un jucator iese nepregatit de la grupele mici, ajunge de fiecare data foarte firav la echipa mare. Fix din acest motiv avem din ce in ce mai putini juniori care intra in echipa si rup norii din prima.
  3. Nu in ultimul rand, nu avem foarte multi preparatori fizici pregatiti. Asta apropo de punctul 1. In ultima vreme s-a vazut o ameliorare, au venit preparatori fizici de afara, dar nu pot rezolva deodata problemele pe care multi jucatori le au inca de la formare.
  4. Factorul fizic NU este luat in considerare la selectie. Cand ma refer la selectie, ma refer atat la selectia de baza, la juniori, cat si atunci cand transferi un jucatori. Luam jucatori de peste tot, din toate colturile lumii, insa ii luam pe floricele, pentru tehnica, pentru jonglerii, niciodata pentru consistenta fizica. Ca sa nu mai spun ca 80% dintre jucatorii straini care vin la noi vin cu mari carente fizice, n-au mai jucat de minimum 6 luni. Ii luam sa-i punem pe picioare. Oricum, avand in vedere viteza in care se joaca fotbalul la noi, ei par a se potrivi in  peisaj.
  5. Programul competitional nu ne avantajeaza. Deloc-deloc.

Asupra acestui aspect vreau sa insist un pic. Caci mi se pare important. Esential. Evident, ma refer la echipele mari, importante, de la noi.

Asadar, la noi a inceput campionatul la jumatatea lunii iulie. Unele echipe mari, din campionatele importante, nu incepusera nici macar pregatirea. Cand ei erau inca in vacanta, noi jucam fotbal.

Pe canicula, cu meciuri puse nu foarte seara, pentru ca televiziunile au pretentia de a nu fi 2 meciuri in acelasi timp. Sa le vada poporul pe toate la tembelizor.

In plus, echipele mari, calificate in cupele europene, au inceput cam tot pe atunci preliminariile. Practic, au iesit din perioada de pregatire, din pre-sezon, si au intrat direct in focurile bataliei. Nu doar ca au jucat direct un meci decisiv, ci mai mult, au inceput din start cu meciuri din 3 in 3 zile.

Dati-mi voie sa cred ca avand un astfel de program, chiar si Guardiola s-ar descurca greu. Nici macar echipele britanice nu joaca DIN PRIMA din 3 in 3 zile.

Radem noi de echipele romanesti ca sunt obosite de la inceputul sezonului, insa uneori cauzele sunt obiective.

Sa nu mai vorbesc de deplasari, caci echipele noastre nu au mers doar in Bulgaria. S-au dus si prin Norvegia, Danemarca, Kazakhstan ori Turcia. Nu foarte aproape, in orice caz.

Poti face ce a facut Dan Petrescu sezonul trecut, sa-ti iei multi jucatori, unii pentru campionat, unii pentru meciurile europene, insa riscurile sunt mari: apar nemultumiri, antrenamentele cu multi jucatori nu sunt atat de eficiente si, in plus, ce te faci daca ai facut acele transferuri si ai iesit repede din Europa? Precum FCSB-ul, zic.

Uitati-va la echipele mari: se incalzesc mai greu. Din acest motiv, foarte rar echipa care a castigat Champions League-ul castiga SuperCupa Europei. La fel si Super Cupa nationala. In acest an, Manchester City a confirmat doar pe jumatate statistica: a castigat DOAR SuperCupa Europei. Pe cea nationala a ratat-o. Ambele s-au terminat la penaltiuri. In ambele cazuri s-a cam facut dreptate.

Din acest motiv, o solutie ar fi ca federatia si liga sa stabileasca de la inceput un regulament care sa avantajeze echipele din Cupele Europene: sa li se amane IN MOD AUTOMAT meciurile din campionat in perioada in care ele joaca TURURILE PRELIMINARE. Pana intra in grupe, Europa League sau Conference League (desi, fie vorba-ntre noi, Farul nu era chiar departe de Grupele Champions League). Pana stie unde va juca, macar pana-n iarna. Si pana-si intra in ritm. Pana-si pun la punct conditia fizica. Asta apropo de „scandalul” legat de meciul Farul – CSU Craiova.

Alte solutii, stiintifice, nu am. Insa lipsa de conditie fizica se observa cu ochiul liber. Culmea, se vede si la echipa nationala. Rar de tot am facut 2 meciuri consecutive foarte bune, cu adversari puternici. Avem acum meciuri cu Israel si Kosovo. Mi-as dori sa ma insel. Insa, ca sa nu riscam, zic ca ar trebui sa ne luam un lot numeros, pe care sa-l rulam. Macar pe niste posturi importante. Da, putem face 2 meciuri bune, dar nu cu aceiasi jucatori. E doar o parere.

Si inca ceva legat de conditia fizica: mi-as dori sa vad ceva in sens invers, adica un preparator fizic roman angajat undeva afara. Abia atunci as putea spune ca am intrat in secolul 21 si aici. Nu conteaza cine, nu conteaza sa fie foarte cunoscut. Important este ca un preparator fizic, SCOLIT AICI, sa ajunga in staff-ul unui club mare. Momentan e cam invers: chiar si antrenorii romani importanti isi iau in propriul staff preparatori fizici straini. Stiu ei ce stiu…

Emil Calinescu pe Giulesti 2023 Dinamo Kiev Besiktas 2-3

ps: Lipsa de conditie fizica poate fi cauzata si de o viata sportiva haotica. Multi fotbalisti romani se intorc cu kilograme in plus din vacanta. Ori, in cazul unora, daca stau 2 luni fara echipa, ajung undeva COMPLET nepregatiti fizic. Pentru ca preparatorii fizici personali sunt fie incompetenti, fi nu sunt ascultati, fie jucatorii romani nu apeleaza la asa ceva. Iar alimentatia fotbalistului autohton este plina de preparate care n-ar avea ce sa caute acolo. 

ps2: Conditia fizica precara poate fi si un alibi pentru multi antrenori. Stiti voi: orice meserias roman intreaba „Cine v-a lucrat aici?”. Asa fac si antrenorii care se plang ca au preluat o echipa nepregatita. O fi si un alibi, dar multi au dreptate. Nu ca ei ar rezolva intr-un fel problema. Insa e un alibi perfect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *