Cupele europene pentru echipele mici sunt ceva infernal. O corvoada. Ceva din care cu greu iesi intreg. Iesi viu. Daca nu intelegeti la ce ma refer, va invit sa cititi articolul de mai jos.

Cupele europene pentru echipele mici incep cand pentru echipele mari este vacanta. Ori, cum a fost anul asta, cand turneul final (fie el de european ori de mondial, a fost european anul acesta) este in plina desfasurare. FCSB a jucat pe 9 iulie primul tur preliminar, cu niste amatori din San Marino (campioana acestei tari), iar UEFA a programat acest meci fix in acelasi timp cu un meci de la EURO (era ditamai semifinala).

Imi vine sa intreb ce s-ar fi intamplat daca Romania s-ar fi calificat in semifinale. N-a fost sa fie, dar calificati fiind in optimi nu putem spune ca am fost chiar departe.

Problema este insa mai complexa de atat. Mai grava. Vad o mini-dezbatere pe GSP, pro si contra amanarii meciurilor de campionat. Dezbaterea in sine (un argument contra, unul pro) rateaza esentialul, rateaza partea cu adevarat importanta: SUNTEM LA INCEPUTUL SEZONULUI.

Echipele romanesti (si nu numai) au fost nevoite sa isi inceapa sezonul mai devreme, intr-o perioada in care unele echipe nu ca erau in perioada de pregatire, ci erau efectiv in vacanta. Ce a insemnat pentru ele? Pai a insemnat si inseamna fix 5 lucruri:

1. O vacanta foarte-foarte scurta, uneori inexistenta (jucatorul FCSB Darius Olaru nu a avut vacanta!).
2. O perioada de pregatire, in special fizica, foarte redusa. Putina spre deloc.
3. Inceperea brusca a sezonului, cu meciuri din 3 in 3 zile. Zicem de echipele mari, din Spania, Italia sau Anglia, insa ele NU incep sezonul cu meciuri atat de dese DIN PRIMA. Ori, daca incep, acestea NU SUNT DECISIVE! Sunt atatea echipe mari care incep greoi sezonul pentru ca ele considera ca pana in octombrie-noiembrie este inca perioada de acomodare. Nu zice nimeni ca trebuie sa pierzi cu 5-0 pe linie, dar este evident cu ochiul liber dupa cum joaca, dupa viteza, dupa duritatea intrarilor, cand echipa da totul ori cand ea inca „se cauta”. O echipa mare nu are meciuri decisive in septembrie-octombrie. Fix din acest motiv multe tari nici nu introduc echipele mari in cupele nationale foarte devreme.
4. In Romania sezonul incepe cat inca este perioada de transferuri. Se fac transferuri chiar si in etapa a patra. Care transferuri au evident nevoie de o perioada de acomodare. Dar ce acomodare sa fie daca un jucator este adus SA FACA DIFERENTA si SA CALIFICE ECHIPA IN GRUPELE EUROPENE? Pai daca ai pierdut meciul decisiv, adio Europa. DIN AUGUST! Uneori chiar din IULIE!!!!
5. Nu in ultimul rand, un sezon inceput IN FORTA poate duce la mari probleme pana la capat ori, in cazul Romaniei, pana la pauza de iarna: fie oboseala cronica (unele echipe sunt obosite in octombrie-noiembrie; pentru unii comentatori „amatori” pare amuzant, dar pentru specialisti este ceva firesc!), fie multe accidentari. Sa nu mai vorbesc despre starea psihica a unei echipe care inca de la inceput a ratat un obiectiv important. Dar chiar si daca echipele se califica, tot nu rezista din 3 in 3 zile. Multi spun ca din cauza pregatirii fizice precare. Dar vin eu si intreb: care pregatire? Uneori pregatirea fizica NU A EXISTAT!

Iesirea este dificila: ar trebui ca MAI MULTE ECHIPE sa acumuleze puncte in cupele europene ASTFEL INCAT echipele noastre sa nu mai fie nevoite sa joace aceste tururi preliminare. Problema este ca, asa cum arata regulile UEFA, daca am avea intr-un sezon un boom de genul, sezonul urmator am avea MAI MULTE REPREZENTATE, acelea ne-ar face de ras si, in plus, punctajul acela oricum mic s-ar imparti LA MAI MULTE, deci am reajunge foarte rapid, aproape instant, de unde am plecat!

Cupele europene pentru echipele mici sunt gandite, daca nu v-ati prins deja, astfel incat cei care ies de acolo sa nu aiba prea multe sanse in batalia cu cei mari. Poate doar nordicii, care fiind in plin campionat nu resimt nevoia unei pauze de vara. Ei iau pauza iarna, asa ca preliminariile ii prind in plin sezon, cand resimt mai usor meciurile din 3 in 3 zile.

Ceea ce ma duce cu gandul la o intrebare: oare n-ar fi mai bine sa adoptam si noi sistemul primavara-toamna? Eu si acum cred ca in 2020 am ratat sansa trecerii NATURALE la acel sistem. Ok, nu avem clima tarilor nordice, jucam din ce in ce mai greu vara, pe canicula. Dar in cupele europene ne-am descurca mai bine. Am avea un mic avantaj fata de alte tari. De pilda, FCSB ar fi fost avantajata in duelul cu cehii.

Cupele europene pentru echipele mici sunt un fel de trimitere a gladiatorilor intr-o arena plina cu lei. Ma rog, in epoca contemporana gladiatorii se bat intre ei, insa fie ca-s invinsi, fie ca-s invingatori, in ochii celor mari tot niste SCLAVI sunt. 

ps: Cupele europene pentru echipele mici sunt Conference League si Europa League. De altfel, simpla programare a cupelor este graitoare: 2 zile pentru Champions League, O SINGURA ZI pentru celelalte 2 cupe. Ca sa nu mai spun de nevoia de infiinta inca o cupa europeana: pentru cei foarte mici, care vor si ei sa simta ca joaca in Europa.