Maroc – Spania 0-0 (3-0) – Optimi de finala Campionatul Mondial Qatar 2022 a fost prima surpriza din faza eliminatorie, adica de cand a inceput efectiv campionatul mondial. Despre infrangerea Spaniei sunt multe de spus, din pacate mai putine decat sunt de spus despre Maroc, ca invingatoare.

Spania incepuse vijelios, administrand un entuziasmant 7-0 Costa Ricai. Multa lume a fost orbita de acel rezultat, inclusiv mie mi-a luat ochii acel scor si acea evolutie. Meciurile ulterioare din grupe, 1-1 cu Germania si infrangerea (programata) cu Japonia, nu au pus in garda nici specialistii, nici propriul staff. Toata lumea parea convinsa ca ADEVARATA Spanie este cea din primul meci. Ca meciul cu Japonia a fost O STRATEGIE, una jegoasa, oribila, dar care s-ar dovedi inteleapta. Un blat inteligent, ca sa zic asa.

Eu am fost foarte nemultumit de rezultatele surprinzatoare, de faptul ca NICI MACAR O ECHIPA nu a terminat grupa cu punctaj maxim, de victoriile surprinzatoare si absolut necesare ale catorva echipe in meciul 3 din grupe. Am suspectat si inca suspectez aranjamente, faptul ca nu toate meciurile s-au desfasurat pe teren.

Insa tot eu m-am intrebat, cumva intr-o doara, daca nu cumva blatul a fost Spania – Costa Rica? In fond, Costa Rica s-a metamorfozat si a invins Japonia, pentru ca in meciul final, cu Germania, sa moara foarte greu. Frumos si greu.

Daca chiar a fost vreun aranjament, cel mai probabil acela a fost cu Costa Rica. Insa daca NU a fost, am impresia ca acel scor a facut mai mult rau Spaniei. I-a facut sa se creada zmei. Invincibili.

Si, totusi, cu Marocul au pierdut abia la penaltiuri. De ce s-a intamplat acest lucru? Ce anume a lipsit Spaniei acolo?

Eh, acum ajungem la miezul problemei, la partea esentiala, si anume SELECTIA. Evident, selectionerul e problema, dar trebuie sa va explic de ce. Sa va spun CE anume a lipsit.

Pai, din punctul meu de vedere, au lipsit LIDERII! Pe teren, in vestiar, in afara terenului.

In momentele cheie, acestia sunt esentiali.

Sergio Ramos a fost lasat acasa pentru ca, obiectiv vorbind, forma sa nu-l recomanda pentru a fi selectionat. Un antrenor mai diplomat si mai sufletist poate ar fi insistat si pe langa Pique sa isi amane retragerea, sa o faca DUPA turneul final.

In plus, portarul era doar unul de la Bilbao, lipsit de experienta marilor meciuri. De Gea, portar la Manchester United (si fost la Atletico Madrid), a fost lasat in afara lotului.

De ce si-a facut Luis Enrique ambitia si nu i-a selectionat? In mod evident, a mers pe mana echipei, s-a temut de personalitatea celor 3. La Barcelona, de pilda, a avut probleme cu vestiarul, insa acolo nu a putut, nu a avut voie, sa faca curatenie. Ce nu i s-a permis la Barcelona i s-a permis, insa, la nationala Spaniei.

In afara de Bousquets si Jordi Alba, echipa Spaniei a fost una tanara. Foarte tanara. Problema tineretii era agravata si de echipele la care jucau acei jucatori. Pablo Soler si Sarabia, de pilda, joaca la PSG, insa nu sunt nici titulari siguri si nici nu au experienta marilor meciuri. Par a fi fost pana acum jucatori de lot, nicidecum super-staruri. Sergi Roberto, de pilda, fundas dreapta ca si Soler, avea infinit mai multa experienta, avand aceeasi varsta.

Unde are Maroc loc in toata aceasta poveste? In afara de faptul ca portarul lor, Bono, legitimat chiar in Spania, la Sevilla, este „specializat” in apararea loviturilor de pedeapsa. Lucru pe care spaniolii ar fi trebuit sa-l stie. E drept, primul penalty a fost bara, deci meritul lui este doar pentru urmatoarele 2.

Maroc are si meritul de a fi jucat fotbal si pe parcursul celor 120 de minute. A fost vie, a fost activa, a luptat enorm pentru aceasta calificare. Pentru care merita felicitati.

Eh, si aici urmeaza sa spun ceva important, ceva care poate fi usor contrazis. Insa imi asum. Consider ca in fata unei echipe mai mari, Spania ar fi evoluat mai bine. Mai solid.

Cumva, Spania S-A SPERIAT de evolutia surprinzatoare a Marocului. Nu se asteptau. Nu calculasera asta.

Cand s-au vazut la penaltiuri, erau deja in stare de soc. Penaltiuri cu Brazilia, cu Portugalia ori cu Anglia ar fi fost ceva firesc. S-ar fi concentrat altfel. Insa contra Marocului pareau socati si deopotriva deconcentrati.

Eh, si aici se vede mana antrenorului. Ori se vede absenta lui. Nu doar ca nu a reusit sa-i motiveze, sa-i capaciteze, dar tind sa cred ca a fost si o problema de alegere gresita a executantilor. De pilda, ultimul intrat, Sarabia (minutul 118) a fost PRIMUL EXECUTANT! Oare antrenorul spaniol nu stia despre aceasta regula nescrisa care iti recomanda sa nu pui jucatorii neincalziti complet sa execute?

Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul marocanului Benoun, intrat in minutul 120.

In afara lui Sarabia, au mai executat Soler (nici el titular, intrat in minutul 63) si Bousquets (un mijlocas defensiv).

Nu stiu exact logica si motivul alegerii: s-au oferit ei? Era o lista prestabilita? Insa am dubii ca vreunul dintre ei ar fi executat daca Spania ar fi primit penalty in timpul regulamentar ori in prelungiri.

Revenind la Maroc, probabil va pierde in fata Portugaliei. Este, totusi, o echipa mica. Suporterii ei au toate motivele sa se bucure, este cea mai mare realizare a lor. Insa este departe de ceea ce eu numesc „echipa cu pretentii”. A avut noroc de Spania in zi nefasta. Altfel, cu Japonia ar fi avut mari probleme.

Maroc – Spania 0-0 (3-0) – Optimi de finala Campionatul Mondial Qatar 2022 a fost PRIMA surpriza din fazele finale. Si intuiesc ca singura. Daca Maroc NU va invinge Portugalia ori Croatia NU va invinge Brazilia, ceea ce este foarte putin probabil, in rest INDIFERENT de invingatoare NU vom putea vorbi despre surprize. Echipele sunt sensibil egale, Olanda NU este sub Argentina, iar Anglia poate oricand sa invinga Franta (chiar daca eu nu am incredere, NICI ACUM!, in selectionerul Southgate).