Moartea lui Halagian a intristat lumea fotbalului. Eu nu l-am cunoscut personal, dar pot spune ca atunci cand m-am apucat eu de uitat la fenomen era printre antrenorii la moda. Un om care avea ochi la jucatori, care a descoperit multi jucatori. Nu discut metodele sale de antrenament, disciplina sa dusa uneori peste limite. Fiecare om cu bune si cu rele. De la el, zic eu, vom pastra lucrurile bune: titlurile cu FC Arges, jucatorii descoperiti, echipa construita la Steaua (care ulterior a castigat Cupa Campionilor), cum s-a batut la titlu cu Nationalul (o perioada pe care vag mi-o amintesc si eu) si cum a salvat Gloria prietenului Padureanu de la retrogradare (ultima sa experienta ca antrenor).

Moartea lui Halagian, insa, m-a intristat din cu totul alt motiv: mi-am dat seama cat de putin apreciem noi antrenorii in varsta. Cum ii gonim. Cum ni se par inutili. Prea batrani. Expirati. Fosile.

Ganditi-va ca Halagian, care nu mai pregatise pe nimeni din 2010, detine recordul de meciuri pe banca unei prim divizionare, record pe care cu greu il va mai bate cineva. E drept, acum motivele tin si de mobilitate, caci tot exportam antrenori, din pacate in tari foarte-foarte indepartate. Nu distanta geografica e problema, ci distanta fata de fotbalul civilizat.

Nu stiu daca evitarea constanta a antrenorilor batrani are legatura cu modul in care actualii patroni, cu Gigi Becali in frunte, ii trateaza pe tehnicieni. Poate ca, intr-adevar, niciun antrenor cu parul alb nu ar accepta sa fie carpa de sters pe jos. Poate ca o fi de vina si imaginea, cluburile dorind din ce in ce mai mult un Mister si nu un Nea.

Poate ca o fi vorba si de antrenorii in sine: n-or mai fi la curent cu fotbalul actual, or fi prafuiti, demodati, cu metode invechite.

Poate ca uneori cluburi pleaca de la premisa ca un antrenor strain, obiectiv, cu alta mentalitate, este de preferat unui autohton.

Doar ca, trecand peste cazurile punctuale, de ce X l-a preferat pe Y si nu pe Z, tendinta este clara. Putinele cluburi care mai au prin staff batrani ii iau consilieri ori coordonatori ai centrelor de copii si juniori. FC Voluntari, de pilda, il are manager general pe Ioan Andone si coordonator al academiei pe Mircea Radulescu. Antrenor este un strain, Cristiano Bergodi, chiar daca unul obisnuit cu campionatul intern.

Si Sepsi il are prin staff, tot pe la academie, pe Marin Barbu (poreclit Magiun), asa cum FCSB l-a avut in staff mult timp pe batranul Titi Dumitriu.

E drept, toti acestia sunt folositi in spate, ca sfatuitori, coordonatori, nicidecum ca principali.

Sa va arat in continuare ce varste au antrenorii nostri de prima liga (in ordinea locului in clasament):

1. Dan Petrescu (CFR Cluj) – 52 de ani
2. Gh Hagi (Viitorul) – 54
3. Mihai Teja (Poli Iasi) – 41
4. Edi Iordanescu (Gaz Metan Medias) – 41
5. Marius Croitoru (Botosanu) – 39
6. Corneliu Papura (CSU Craiova) – 46
7. Lazlo Csaba (Sepsi Sf Gheorghe) – 55
8. Dan Alexa (Astra) – 40
9. Cristiano Bergodi (FC Voluntari) – 55
10. Vergil Andronache (FCSB) – 49 (echipa incepand campionatul cu Bogdan Andone, 44 de ani)
11. Eugen Neagoe (Dinamo) – 52 (nu se stie inca numele antrenorului care o va prelua pe Dinamo)
12. Costel Enache (Hermanstadt/Sibiu) – 46
13. Ilie Poenaru (Clinceni) – 43
14. Viorel Moldovan (Chindia Targoviste) – 47

Varsta medie in prima liga – 47.14

Nu zic ca este o varsta scazuta, media ne poate minti, poate fi inselatoare. Spun, insa, ca nu avem niciun antrenor peste 60 de ani pe banca, nici macar Ioan Andone, de 59 de ani, nu mai este considerat bun de a fi antrenor principal. Priviti, insa, cum stateau lucrurile sezonul trecut.

Iar la liga a doua lucrurile sunt si mai dubioase: cei mai batrani tehnicieni sunt Cristi Pustai si Ilie Stan, ambii de 52 de ani.

Aceeasi problema o avem si la echipa nationala: suntem parca obsedati sa punem selectioneri tineri si foarte tineri. Un antrenor precum Halagian, omul cu cele mai multe meciuri pe banca in Liga I, nu a avut aceasta sansa. Sansa pe care au avut-o, insa, foarte tinerii Razvan Lucescu si Cosmin Contra si sansa pe care au avut-o in mai multe randuri Piturca si Iordanescu. De prea multe ori, as zice.

Ca nume de antrenori batrani, doar cei 2 de mai jos imi vin in minte:

Florin Marin este de ceva timp la pensie, ultima sa echipa fiind ACS Poli in sezonul 2015/2016. Eu inca tin minte titlul dat Stelei (FCSB-ului) cand, pe banca Otelului fiind, a invins ASA Targu Mures in ultima etapa.

Gigi Multescu, la 68 de ani, a fost ceva mai norocos: a avut sansa sa antreneze, in sezonul 2016-2017 pe CSU Craiova, pentru ca dupa o pauza de aproape 1 an sa fie chemat sa faca treaba la Astra. Apoi a mai avut o experienta (nefericita) in B, la Petrolul. Pe el il vedem destul de des la microfonul DigiSport.

Si, tot ca o parere de rau, moartea lui Halagian mi-a adus aminte ca in fotbalul romanesc avem din ce in ce mai putine PERSONAJE. Pe banci, din ce in ce mai des, avem niste ilustri necunoscuti. Niste oameni pe care cu greu ii retinem.

Va mai aduceti aminte de rivalitatile de pe bancile tehnice? Cum se infruntau Lucescu, Dinu, Iordanescu, Stoichita, Sdrobis?

Chiar asa, ce-o mai face Ioan Sdrobis?

In final, va mai zic un lucru: unde au fost toti astia care-l vorbesc de bine pe Halagian pana ieri, cand acesta a trecut in nefiinta? Toti acesti conducatori, fosti jucatori de-ai sai ori antrenori… De ce un om ca Halagian nu mai era util?

Moartea lui Halagian mi-a amintit de toate astea. Si stau sa ma intreb daca nu cumva chestia asta n-o fi generalizata. Aceasta lipsa de respect fata de cei in varsta. Ignorarea experientei. Nu cumva fotbalul e doar un mic esantion al intregii societati? Iar pentru Nea Florin Halagian, asa cum ii spuneau toti cei care l-au cunoscut: odihneste-te in pace si scuza-ne ca te-am ignorat si te-am subevaluat atat timp cat ai trait!